Maraton Panorama Literară 2024, iulie
10. (cyberpoem)
clar de lună
- poezie de dragoste (28) -
când noi doi ținându-ne de mână ne plimbam
admiram stelele ce sclipeau și ne frapau
căutam să-ți declar iubirea mea în tăcere și în cuvinte
zâmbetul tău luminos ca luna
mă ducea într-un dans magic
prin sărutări ce păreau să vindece orice rană
sentimentele tale se strecurau în mine
ca o melodie subtilă
și sufletele noastre se împleteau într-un cântec al iubirii
sub clar de lună timpul își pierdea conturul
noi doi eram
călători într-o lume de vis
în care rațiunea se risipea
numele tău nu mai era rostit
dar inima mea îți șoptea
că ești destinul meu
sub lumina acelei luni pline
pașii noștri timizi și desculți
săreau euforici
îmbătați de dor și de promisiunea unei nopți fără sfârșit
trupurile noastre
pălmuite de dragoste se înfiorau
iar visele noastre se împleteau
într-un dans sub clar de lună
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Comentarii