Maraton Panorama Literară 2024, iulie
12. (cyberpoem)
dor
- poezie de dragoste (30) -
dorul mă cuprinde ca o pânză fină
în lumina soarelui
perdele albe mă privesc
pielea mea arde de fericire
ca flacăra unei lumânări
privind priveliștea de la balconul nostru
viața se topește în gura fierbinte a dorului
sărim micul dejun
râzând în patul nostru
ochelari de soare ascunzându-ne privirile
nu am învățat niciodată vorba ta
dar am învățat să te iubesc
eram ocupat să te învăț
să te descopăr în fiecare cuvânt
mereu mă vei găsi în spatele perdelelor albe
privind peste balcon
arogant și norocos
căci tu și lumea ta
sunteți ai mei
în acest dans al dorului
în fiecare clipă
în fiecare suspin
în fiecare vis
în nopțile albe
când stelele se împletesc
și visele noastre se întâlnesc în taină
mă pierd în ochii tăi
ca într-un abis adânc
dorind să fiu mereu aproape
să te simt
în fiecare atingere
în fiecare sărut
simt cum timpul se oprește
iar lumea se retrage
suntem doar noi doi
într-un dans al pasiunii
iubirea noastră
un secret pe care îl păstrăm
și perdelele albe
martore tăcute
ascund în ele ecoul suspinelor noastre
când ne căutăm din întuneric
în setea de iubire
și ne găsim mereu într-un dor nemărginit
așa că sărim micul dejun
să râdem în pat
să purtăm ochelari de soare
și să uităm de lume
căci noi suntem universul nostru
într-o poveste nescrisă
cu perdele albe
iubire și pasiune
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii