Ioan Muntean - Faima și Anonimul

Ioan Muntean - Panorama literară, noiembrie 2023

28. (eseu, povestire-eseu)

Faima și Anonimul

a3acf2c4f8cd088a82cbd98487efc9eb.jpg?profile=RESIZE_400xÎntr-o lume în care faima era totul, două personaje se întâlneau. Una era Faima, o ființă frumoasă și strălucitoare, care era iubită de toată lumea. Cealaltă era Anonim, o ființă simplă și modestă, care era ignorată de toată lumea.

Faima era o ființă frumoasă și strălucitoare. Avea o piele perfectă, ca de porțelan, și părul lung și negru ca abanosul. Ochii ei erau verzi ca smaraldul și sclipeau ca diamantele. Era înaltă și grațioasă, iar mersul ei era lejer și elegant.

Faima era înconjurată de admiratori și de laude. Toți o iubeau și o admirau. Ea era o vedetă, o celebritate, o persoană importantă.

Anonim era o ființă simplă și modestă. Avea o piele palidă, părul scurt și castaniu, iar ochii îi erau căprui și melancolici. Era mic de statură și nu prea avea o înfățișare deosebită.

Anonimul era timid și retras. Nu-i plăcea să fie în centrul atenției. El prefera să trăiască o viață simplă și liniștită.

Într-o zi, Faima și Anonim s-au întâlnit într-un loc de taină. Erau singuri. Faima a început să vorbească despre sine. I-a povestit lui Anonim despre toate succesele ei, despre toate laudele pe care le primise.

– Sunt cea mai faimoasă ființă din lume. Toată lumea mă iubește și mă admiră, spuse Faima.

„Cum de poate cineva să fie atât de fericit?” – gândi Anonim în sinea lui.

– Cum te simți, când ești înconjurat de atâția admiratori? – întrebă în cele din urmă Anonim, nevenindu-i să creadă că cineva putea fi atât de fericit.

– Mă simt fericită și împlinită. Mă simt ca și cum aș fi cea mai importantă ființă din lume, veni imediat răspunsul Faimei. Și tu, cum te simți, când ești înconjurat de atâta ignoranță?

– Mă simt bine. Nu-mi place să fiu în centrul atenției. Mă simt mai confortabil așa, simplu și modest.

Faima a fost surprinsă. Nu înțelegea cum cineva putea fi fericit fără faimă.

– Cum poți fi fericit fără faimă?

– Faima este o iluzie. Ea nu este reală. Ceea ce este real este ceea ce faci și ceea ce ești. Eu sunt fericit pentru că fac ceea ce îmi place și pentru că sunt util oamenilor. Sunt fericit pentru că fac ceea ce îmi place. Sunt profesor și îmi place să învăț copiii.

98b22bca6e0e034da99129c8ae80bd41.jpg?profile=RESIZE_400x

– Profesor? Ce slujbă plictisitoare!

–Nu este plictisitoare deloc. Este o slujbă importantă. Copiii sunt viitorul nostru.

– Hmmm?!... Mă gândesc să mă las de faimă. Vreau să fiu ca tine. Vreau să fiu fericită.

– Este o alegere bună. Faima nu este totul. Există lucruri mai importante în viață.

Într-o lume în care faima este adesea văzută ca un ideal, este important să ne amintim că ea nu este totul. Faima poate aduce multe beneficii, dar poate fi și o povară. Persoanele faimoase sunt adesea sub presiunea de a fi perfecte și de a trăi conform așteptărilor celorlalți. Acest lucru poate duce la stres, anxietate și chiar la depresie.

Pe de altă parte, anonimatul poate oferi o anumită libertate și siguranță. Persoanele anonime nu sunt supuse la presiunea de a fi perfecte și pot trăi viața așa cum doresc. Cu toate acestea, anonimatul poate fi și o sursă de frustrare și singurătate. Persoanele anonime pot simți că nu sunt importante sau că nu au un impact asupra lumii.

Adevărata fericire nu vine din faimă sau din anonimat, ci din faptul de a fi fericit cu ceea ce ești și cu ceea ce faci. Faima poate fi o binecuvântare, dar poate fi și o povară. Anonimitatea poate fi o binecuvântare, dar poate fi și o sursă de frustrare.

 

 

©Ioan Muntean, 2023

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Voturi 1
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Aș spune așa: Nu umbla prea mult după faimă, dacă destinul nu vrea să ți-o ofere fără „luptă”, căci vei rămâne un veșnic anonim trist, ofilit, ofticat de „faima” altora. E exact ca-n citatul: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”

    • sau am fi putut spune şi "dacă faimă nue, nimic nue e" sau dacă anonimat nuz e, nimic nu e 24.gif

      Cred că trebuie să avem măsură în toate... Dar tatăl meu de exemplu îmi spunea că trebuie să ştiu să-mi apreciez valoarea munciica să pot cere recunoaşterea ei de către aţii...

    • Interesant. Mi-a plăcut. Admirație, domnule Muntean.

  • Faima și anonimatul sunt două concepte opuse, dar care se completează reciproc. Faima este adesea asociată cu succesul, bogăția și puterea, în timp ce anonimatul este asociat cu mediocritatea, sărăcia și lipsa de importanță.

Acest răspuns a fost șters.

navigare

Blog Topics by Tags

Monthly Archives

Topics by Tags

Monthly Archives

-->