Ioan Muntean - Panorama literară, noiembrie 2023
25. (proză, nuvelă SF)
Fuga pentru fugă (10)
[…]
10 ORICE ESTE POSIBIL, CHIAR ŞI IMPOSIBILUL…
Posibilul şi Imposibilul s-au întâlnit cu mine la o poartă școlară. Pârâul copilăriei şi-a adunat şi purtat apele cristaline peste pietre, grohotișuri, bolovani … Prin prima Poartă - dimensiunilor temporale - în care tocmai pășisem în uniforma Marilor Culori Alb-Albastre micul pârâu devenea râușor, micul râu, Râul Posibil-Imposibil al unui visător apărător. Mi-au săpat albia nouă, mi-au domolit unduirile, mi-au pus diguri călăuzitoare şi mi-au inițiat-fecundat valurile profesori şi profesoare, comandanți şi colegi, bucătărese, doctori, femei de serviciu, croitori sau iubitele adolescenței, într-un cuvânt, simplu, Oameni.
Atunci am învățat să fiu cu adevărat Râu, mi-am clădit visul de a deveni Fluviu, apoi Mare, Mare Albastră sub un cer senin, adânc şi însorit şi într-un final, poate, Ocean. Atunci, în pașii dintre Prima Poartă şi cea de A Doua Poară – a Înălțimilor - nu am învățat să fiu un afluent, am învățat să am afluenți, să cresc adunând apele şi valurile afluenților către Fluviul-Mare-Ocean.
Spuneam atunci, la despărţirea-întâlnire: „Oamenii m-au învățat ce-i marea, marea adormită şi marea cu valuri sparte pe stânci de vise …”. Posibil am pornit, mi-am format propriile valuri, am adunat alte şi alte valuri, mi-am clădit, năruit şi reclădit stânci şi insule de vise de care mi-am izbit valurile, le-am înspumat cu valurile sparte s-au le-am învăluit lin şi domol.
Curgerea către A Treia Poartă – a Dimensiunilor Temporale a adunat pe umeri experiența călăuzei propriilor colegi, plăcerea cunoașterii tehnico-ştiinţifice, să stăpânesc stații şi complexe temporale, satisfacția împlinirii primelor stânci de vise, pasiunea Iubirii către împlinire. La trecerea prin cea de A Treia Poartă tânărul Fluviu purta pe valuri două trese: era locotenent temporal!
Valurile repezi m-au purtat spre cea de A Patra Poartă - a Dimensiunilor Extra : mi-am împreunat apele cu fluviul geamăn, Fluviul-Doină-De-O-Viaţă. Imposibilul devenise pentru prima oară Posibil, eram Fluviul-Deltă către Mare!
Şi pentru că orice fluviu este şi purtător de izvoare, am clădit eu cea de A Cincea Poartă – Poarta Corzilor: Izvorul Forțelor tari şi slabe şi mai apoi Izvorul Vibrațiilor Răsucite au pornit lungul drum al propriilor pâraie către Fluviu-Mare-Ocean.
Era Timpul să-mi canalizez apele către A Şasea Poartă – a Revărsării! Mi-am propus un Univers constituit într-o „brană” (o suprafață extinsă în spațiu-timp) într-un spațiu multidimensional. Această brană coexista cu altele într-un spațiu mai mare, cu dimensiuni extra. De exemplu, gravitația ar putea pătrunde în dimensiunile extra, explicând astfel slaba sa forță comparativ cu celelalte forțe.
Eram însă abia la jumătatea drumului şi AM VĂZUT – Poarta Mării din faţa Oceanului, Poarta-Cilindru-Sferă, Poarta a Șaptea: Conexiunea între evenimente separate în spațiu și timp. Vedeam evenimentele care au loc în trecutul îndepărtat şi cum avea un impact asupra evenimentelor prezente.
/din însemnările unei Entităţi Temporale/
[…]
©Ioan Muntean, 2023
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii