Ioan Muntean - Panorama literară, decembrie 2023
05. (proză, nuvelă SF)
Fuga pentru fugă (15)
[…]
15 Porţile: Stări ale Timpului (3)
Poarta a patra, mai mult ca perfect
Fusese un plan gri, polarizat, care găzduise Forțele Luminii și Întunericului. Conștiința porții a patra fusese cea a dimensiunii astrale într-un corpul astral. Corpul astral fusese superior vibrațional corpului fizic cu o octavă. Acolo, percepția trecutului, prezentului și viitorului devenise mai fluidă.
– Atunci când dormeam, fuseserăm inconștienți în dimensiunea a treia, și conștienți în dimensiunea a patra, - explicase Dora. Folosindu-ne corpurile astrale, avuseserăm acces la imaginație, la abilitățile mediumice, intuiție, magie și creativitate. Întrucât dimensiunea a patra fusese și ea polarizată, fusese posibil să fi experimentat energii negative la acest nivel. De asemenea, fusese locul unde se aflaseră fantomele, multe ființe extraterestre de o frecvență joasă, îngeri și demoni. Tărâmul Zânelor se aflase pe nivelul de mijloc al acestei dimensiuni. În această dimensiune, gândurile și emoțiile creaseră realitatea aproape instant, iar frica putuse crea o experiență negativă. Timpul Corpului de dimensiunea a patra avusese capacitatea de a simți alte energii. Călătoriserăm prin dimensiunea a patra prin intermediul dorințelor, gândurilor și emoțiilor noastre. Dacă avuseserăm emoții de frică, atunci experiența noastră acolo va fi fostuna negativă.
Poarta a patra
Orașul se transformase într-un loc întunecat și rece. Fuseseră oameni care suferiseră, care plânseseră și care se luptaseră.
„Fusesem la a patra poartă", spusese Elena. „Acolo, ne conectaserăm cu conștiința astrală."
„Fusese un loc înfricoșător", spusese Alex.
„Da", spusese Dora. „Această poartă fusese un plan gri, polarizat, care găzduise Forțele Luminii și întunericului."
Alex simțise frică și disperare. Se simțise pierdut și singur.
„Trebuise să fi ieșit de acolo", spusese el.
„Nu putuserăm", spusese Elena. „Această poartă fusese parte din noi. Trebuise să o fi acceptat și să o fi depășit."
Alex închisese ochii și încercase să se fi concentrat. Simțise o lumină puternică, care îi umpluse sufletul. Lumina fusese caldă și liniștitoare, și îi dăduse putere.
„Fusesem gata", spusese el.
Lumina se intensificase, iar Alex, Elena și Dora dispăruseră.
Înapoi în cameră
Alex, Elena și Dora se treziră înapoi în camera mică, seni-întunecată. Erau obosiți, dar și încântați de experiența pe care o aveau.
„A fost incredibil", spuse Alex.
„Da", spuse Elena. „Am călătorit prin cele patru porți ale conștiinței temporale trecute: Timpul imperfectului, Timpul perfectului simplu, Timpul perfectului compus şi Timpul mai mult ca perfectului."
[…]
©Ioan Muntean, 2023
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii