Maraton Panorama Literară 2024, septembrie
13. (poezie, cyberpoem)
În grădina vinului
~ bahice [20] ~
În grădina toamnei, sub cerul înstelat,
Două inimi se-ntâlnesc, de doruri legat.
Vinul roșu curge-n pahare de cristal,
Senzualitate și amor, într-un ritual.
Frunzele cad, dansând în vântul blând,
Noaptea-i martoră la iubirea lor arzând.
El, poetul visător, cu versuri de foc,
Ea, muza lui, cu ochii ca un joc.
Într-un colț de grădină, ascunși de lume,
Se-mbrățișează strâns, fără a spune.
Vinul roșu le colorează buzele-ntr-un sărut,
Iar noaptea de toamnă devine un început.
Lumina lunii le mângâie chipurile,
În timp ce șoaptele lor devin cântecele.
Frunzele de tei cad, ca o ploaie de aur,
Și timpul se oprește, într-un moment de aur.
Într-un vals al iubirii, se pierd în noapte,
Sufletele lor se contopesc, fără șoapte.
Vinul roșu le încălzește trupurile,
Iar toamna le scrie povestea pe frunze.
Sub cerul înstelat, se iubesc nebunește,
Într-o noapte de toamnă, totul e firesc.
El îi recită versuri, ea îi răspunde cu un zâmbet,
Și noaptea devine un tablou de neuitat.
În grădina secretă, doar ei doi știu,
Că iubirea lor e un mister viu.
Vinul roșu le curge prin vene,
Și noaptea de toamnă le aduce serenitate.
În ajunul toamnei, sub cerul înstelat,
Două inimi se-ntâlnesc, de doruri legat.
Vinul roșu curge-n pahare de cristal,
Senzualitate și amor, într-un ritual.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii