Ioan Muntean - Panorama literară, noiembrie 2023
02. (proză)
La cârciuma „Trei capace” (2 – În vremurile de azi)
La crârciuma „Trei Capace” se întâmplau întotdeauna cele mai ciudate lucruri. Nu numai că capacele erau trei, dar și oamenii care le frecventau aveau câte trei firimituri de minte. De-a lungul barului strâmb, care semăna cu o rulotă rămasă în voia sorții, se desfășura viața la crârciuma „Trei Capace”.
Ionel (patronul): „Bună seara, prieteni! Cine mai vrea o doză de curaj cu „Pălincă cu două capace?”
Andrei: „Eu aș zice să faci o „Pălincă cu un capăt” pentru mine, Ionele. Nu mă simt chiar atât de aventuros azi.”
Ionel: „Așa să fie! Un capăt pentru tine, Andrei. Iar tu, Maria, ce mai bei astăzi?”
Maria: „Am să încerc și eu „Pălincă cu un capăt”. Să vedem dacă mă ajută să uit de ziua mea de naștere pierdută.”
Ionel: „În regulă, Maria. Ți-am adus una „Pălincă cu un capăt.”“
Printre clienții obișnuiți se număra și bătrânul Gheorghe, cunoscut ca „Kapacul II”, pentru că avea obiceiul de a colecționa capacele de la sticlele goale.
Gheorghe: „Uitați-vă la ultimul meu capac, e un adevărat obiect de artă! Un turist american mi l-a cumpărat cu o sută de dolari!”
Ionel: „Bravo, Gheorghe! Ești pe cale să devii milionar cu capace!”
Gheorghe: „Da, Ionel, doar că mai am nevoie de câteva mii de capace.”
În spatele barului era Lavinia, o chelneriță cu un talent aparte pentru a amesteca băuturile.
Lavinia: „Ce-ați dori să beți, domnilor și doamnelor? Am „Pălincă cu două capace” sau „Pălincă cu un capac?”
Ana: „Am să încerc și eu o „Pălincă cu două capace”, dar nu întoarce sticla, te rog”.
Lavinia: „Ești sigură? Dar așa are un gust mai exotic!”
Ana: „Nu, mulțumesc. Vreau să păstrez tot ce am deocamdată.”
În fiecare seară, Lavinia și Ionel organizau și o mini-disco, unde clienții băteau din picioare pe o podea care scârțâia ca o căruța în vremea lui Caragiale.
George: „Nu pot să cred că mesele au cedat din nou! E timpul să dansăm în ritmul ăsta.”
Elena: „Haide, George, și eu vreau să dansez până când pici, dar mă tem că nu mai sunt picioare de masă pentru a le strica!”
George: „Ei bine, hai să dansăm fără mese. Așa se distrează la „Trei Capace!”
Toată lumea din crârciuma „Trei Capace” au ceva ciudat sau deosebit. E un loc unde timpul se opreşte pentru a se amuza de nebunia oamenilor. Și, în fiecare seară, în mijlocul acestui haos haotic și ha-ha-ha, se auzea strigatul vesel al patronului:
Ionel (strigând): „La sănătate, cu trei capace, la crârciuma noastră de trei capace!”
©Ioan Muntean, 2023
variante/continuări în grupul EXPERIMENT LITERAR
vă invit la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
contact organizatori: biblioteca.cronopedia@gmail.com sau fabulatortemporis@gmail.com
-->
Comentarii
😀🙃