Ioan Muntean - Panorama literară, noiembrie 2023
01. (proză)
La cârciuma „Trei capace” – trecut, prezent şi viitor (1 - în vremuri apuse mai demult)
La crârciuma „Trei Capace” se întâmplau întotdeauna cele mai ciudate lucruri. Nu numai că capacele erau trei, dar și oamenii care le frecventau aveau câte trei firimituri de minte. De-a lungul barului strâmb, care semăna cu o rulotă rămasă în voia sorții, se desfășura viața la crârciuma „Trei Capace”.
Acolo, Ionel, patronul crâșmei, o figură scundă și cu o barbă ce semăna cu o păianjen pufos, servea cea mai renumită băutură a crâșmei - „Pălincă cu două capace”. De obicei, clienții cereau doar un capăt al palincii, dar în cazuri disperate, când aveai nevoie de o doză dublă de curaj, se încumetau la ambele capete. Ionel le spunea mereu clienților că „Un capac te încântă, două capace te duc, dar trei capace te aduc acasă.” Căutând o provocare în spatele acestor cuvinte, câțiva curajoși aveau obiceiul să bea ambele capete și să-i ducă pe cei de trei capace acasă.
Printre clienții obișnuiți se număra și bătrânul Gheorghe, cunoscut drept „Kapacul”, pentru că avea obiceiul de a colecționa capacele de la sticlele goale. Gheorghe se gândea că într-o bună zi, acele capace vor fi moneda de schimb a viitorului. În timpul liber, le aranja în modele ciudate și le vindea turiștilor ca suveniruri. Într-o zi, un turist american i-a cumpărat un capac în formă de inimă, iar Gheorghe a crezut că a descoperit o mină de aur. S-a lăudat cu asta în fiecare seară la „Trei Capace”.
În spatele barului era Lavinia, o chelneriță cu un talent aparte pentru a amesteca băuturile. Ea avea un truc neobișnuit de a întoarce sticla cu fundul în sus înainte de a servi băutura. Unii credeau că astfel se îmbunătățește gustul, dar alții spuneau că era doar o idee stranie a Laviniei.
În fiecare seară, Lavinia și Ionel organizau și o mini-disco-karaoke-retro, unde clienții băteau din picioare pe o podea care scârțâia ca o căruță în vremea lui Caragiale. Dansau cu atâta patos încât, într-o noapte, s-au prăbușit trei picioare de la mese, iar dansatorii au continuat să se dezlănțuie în ciudă.
Toată lumea din cârciuma „Trei Capace” avea ceva ciudat sau deosebit. Era un loc unde timpul se oprea pentru a se amuza de nebunia oamenilor. Și, în fiecare seară, în mijlocul acestui haos haotic și ha-ha-ha, se auzea strigatul vesel-cântat al patronului: „La sănătate, cu trei capace, la cârciuma noastră de trei capace!”
©Ioan Muntean, 2023
variante/continuări în grupul EXPERIMENT LITERAR
vă invit la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
contact organizatori: biblioteca.cronopedia@gmail.com sau fabulatortemporis@gmail.com
-->
Comentarii
😀