Maraton Panorama Literară 2024, iunie
Ioan Muntean - Panorama literară, iunie 2024
03.. (proză)
Mă dor încheieturile de la prea mult dor
– cyberproză fantastică –
Durerea din încheieturi
Într-o lume unde durerea încheieturilor a devenit o monedă de schimb, un bărbat se luptă cu propria sa existență. El este prins într-o luptă constantă între dorința de a trăi și durerea pe care o simte în fiecare zi. Încheieturile lui sunt ca niște mărgele de sticlă, fragile și delicate, dar pline de o durere atât de intensă încât îl face să se întrebe dacă mai poate continua.
În fiecare zi, el se trezește cu aceeași durere, cu aceeași luptă. Își începe ziua cu o cafea tare și o pastilă de reticență, sperând că astăzi va fi ziua în care durerea dorului va dispărea. Dar nu dispare niciodată. Este acolo, constantă, ca un ecou al unei bătăi de inimă.
El își petrece zilele încercând să găsească o cale de a trăi cu durerea dorului. Încearcă diferite metode de a o alina, de la meditație la yoga, de la acupunctură la terapie fizică. Dar nimic nu pare să funcționeze.
În ciuda durerii, el nu renunță. El continuă să trăiască, să lupte, să spere. Pentru că știe că, în ciuda durerii, viața merită trăită. Și poate că, într-o zi, durerea va dispărea. Poate că, într-o zi, el va putea să trăiască fără durere, fără dor.
Într-o dimineață, el s-a trezit și a simțit ceva diferit în încheieturi. Nu era nicio durere. A încercat să-și miște încheieturile, așteptând ca durerea familiară să se întoarcă, dar nu a venit. A stat acolo, în pat, cu ochii larg deschiși, încercând să înțeleagă ce se întâmplă.
A început să-și miște mâinile, apoi picioarele, apoi sufletul. A încercat să se ridice din pat, așteptând ca durerea să se întoarcă. Dar nu a venit. A rămas acolo, în picioare, cu ochii larg deschiși, încercând să înțeleagă ce se întâmplă.
A început să râdă. Un râs ușor la început, apoi mai puternic. A râs atât de tare încât a trebuit să se așeze pe pat. A râs atât de tare încât lacrimile i-au curs pe față. A râs atât de tare încât a simțit că inima îi va exploda.
Și apoi, a început să plângă. A plâns de fericire, de ușurare, de recunoștință. A plâns pentru toate zilele în care a suferit, pentru toate nopțile în care nu a putut dormi din cauza dorului. A plâns pentru toate momentele în care a crezut că nu va mai putea continua.
Dar acum, durerea dorului a dispărut. Și el știa că, în sfârșit, poate începe să trăiască.
Viața după dor a fost ca o renaștere pentru el. Fiecare zi era un dar, fiecare moment era o binecuvântare. A început să aprecieze lucrurile mici din viață, lucrurile pe care le luase de multe ori de bună.
A început să se bucure de răsăritul soarelui, de cântecul păsărilor, de zâmbetul unui străin. A început să se bucure de mirosul de cafea dimineața, de gustul ciocolatei, de râsul copiilor. A început să se bucure de viață. A uitat de pastile...
Și cu fiecare zi care trecea, el devenea mai puternic. Dorul care îl ținuse în loc atât de mult timp dispăruse, lăsând în urmă un om nou, un om care era gata să trăiască viața la maxim.
A început să călătorească, să exploreze lumea. A început să își urmeze pasiunile, să își îndeplinească visele. A început să trăiască viața pe care și-o dorise întotdeauna.
Și cu fiecare zi care trecea, el devenea mai fericit. Pentru că știa că, în sfârșit, putea să trăiască. Știa că, în sfârșit, era liber.
Cum au început să mă doară încheieturile
Doru Longing încerca să îşi explice ce înseamnă pentru el durerea de dor a încheieturilor. Avea cea mai mare importanță pentru el și pentru ceilalţi, dar ar fi putut să spună toate acestea în același timp.
– Îmi doresc împotrivirea încheieturilor atât de mult încât pot să o văd în vis și chiar și atunci când nu o văd. Și nu numai în vis. Îmi doresc și atunci când sunt la lucru și îmi apare dorul în fața ochilor. Nu voi putea să vă spun cum mă simt în acel timp, ci vă voi vorbi despre ceea cum îmi doream durerea de dorul încheieturilor, despre dorul meu din ele și despre felul în care îmi închipuiam că ar putea să arate. Îmi place să cred că toate acestea vor avea loc și că voi avea parte de ele – împotriviri, reticențe, antipatii, răceli. Dar, pentru că nu știu cum va fi, îmi doresc și durerea dorului din încheieturi de la prea mult dor de dor.
Începuturile nu sunt greu de descris. Îmi doream doar dureri de dor în câteva încheieturi de bază, nu orice lucru, dar am început să doresc şi mai mult. Şi am început să cred că, dacă voi avea încheieturile necesare, voi putea ajunge unde voi dori.
De ce? Pentru că, dacă am şi eu încheieturile necesare cu dureri de dor, şi apoi voi putea face orice. Am fost creator, nu doar consumator. Şi, dacă voi fi creator în adevărat, voi putea face orice voi dori şi voi avea încheieturile necesare pentru a mă durea sau nu dorul din ele.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii