Maraton Panorama Literară 2024, mai
Ioan Muntean - Panorama literară, aprilie 2024
29.. (proză)
Mike este răzbunător, temperat și insensibil (2)
O povestire scurtă absurdă
[…]
A treia absurditate
După luni de călătorii prin univers, Britt și Mike au ajuns pe o planetă necunoscută, pe care locuitorii o numeau Etheria. Aceasta era o planetă misterioasă, cu vegetație bioluminiscentă și ființe care păreau sculptate din lumină pură. Aerul era îmbibat cu un parfum dulce și exotic, care părea să le stimuleze simțurile la fiecare respirație.
– Uite, Mike, spuse Britt, arătând către o creatură care semăna cu un leu, dar avea aripi de fluture și solzi care schimbau culorile într-un dans hipnotic. Este fascinant!
Mike o privi zâmbind, bucurându-se de încântarea ei. Fiecare zi petrecută alături de Britt era o nouă descoperire, nu doar a universului, ci și a relației lor.
Într-o noapte, stând pe malul unui lac fosforescent, Britt și Mike au avut o conversație profundă. Lacul părea să fie oglinda cerului, fiecare stea avându-și reflexia perfectă în apă.
– Britt, am învățat atât de multe în timpul petrecut împreună, spuse Mike, privindu-și reflecția în apă. Dar încă simt că mai sunt lucruri nespuse între noi.
Britt își mușcă buza, ezitând pentru o clipă.
– Ai dreptate, Mike. Poate că am evitat anumite subiecte pentru că mi-era teamă să nu te pierd. Dar acum îmi dau seama că trebuie să fim complet sinceri unul cu celălalt.
Mike îi atinse mâna cu tandrețe, simțind căldura și vulnerabilitatea ei.
– Să ne spunem tot, Britt. Adevărul, oricât de dureros ar fi, ne va face mai puternici.
Au început să-și împărtășească temerile, nesiguranțele și regretele. Britt i-a povestit despre frica ei de abandon, despre cum pierderea celor dragi în trecut a făcut-o să se închidă în sine. Mike i-a mărturisit despre greutățile și traumele din copilărie, despre cum a învățat să-și ascundă durerea în spatele unei măști de indiferență.
– Știi, Mike, spuse Britt cu vocea tremurândă, întotdeauna am simțit că trebuie să fiu perfectă pentru a fi iubită. Dar acum realizez că iubirea adevărată înseamnă să accepți și să fii acceptat cu toate imperfecțiunile.
Mike zâmbi, simțind un val de căldură în inima sa.
– Exact, Britt. Și eu am crezut că trebuie să fiu puternic și invulnerabil. Dar acum știu că vulnerabilitatea ne face mai umani și mai apropiați.
În săptămânile care au urmat, Britt și Mike au lucrat împreună pentru a-și reconstrui relația pe baze mai solide. Au învățat să comunice deschis, să-și exprime emoțiile și să se sprijine reciproc în momentele dificile.
– Mike, simt că ne-am apropiat mai mult ca niciodată, spuse Britt într-o dimineață, în timp ce admirau răsăritul pe Etheria. Această călătorie ne-a schimbat în atât de multe feluri.
Mike o privi cu afecțiune, simțind o conexiune profundă cu ea.
– Da, Britt. Am descoperit nu doar universul, ci și pe noi înșine. Și cred că asta este cea mai mare aventură a noastră.
Pe măsură ce timpul petrecut pe Etheria se apropia de sfârșit, Britt și Mike au început să discute despre viitorul lor. Erau pregătiți să se întoarcă în Shangri-Lag și să înceapă un nou capitol al vieții lor.
– Ce-ar fi să ne stabilim acolo, să construim ceva împreună? propuse Britt. Să aducem o parte din magia pe care am descoperit-o aici în viața noastră de zi cu zi.
Mike zâmbi larg, simțind că aceasta era decizia corectă.
– Sunt de acord, Britt. Să facem din Shangri-Lag locul nostru, să creăm amintiri noi și să continuăm să explorăm viața împreună.
Reîntorși în Shangri-Lag, Britt și Mike au început să-și construiască viața împreună. Au găsit o casă mică, dar primitoare, pe o stradă liniștită, înconjurată de grădini pline de flori exotice. Au adus cu ei lecțiile învățate și spiritul de aventură care i-a unit.
Într-o dimineață senină, Britt și Mike stăteau pe veranda casei lor, privind cum soarele se ridică deasupra orașului. Fiecare rază de lumină părea să le aducă promisiuni de bucurie și noi începuturi.
– Britt, spuse Mike, simt că acesta este doar începutul călătoriei noastre. Mai avem atât de multe de descoperit, atât în lume, cât și unul în celălalt.
Britt îl privi cu iubire, simțind un val de recunoștință pentru tot ce au trăit împreună.
– Da, Mike. Și sunt pregătită să înfruntăm orice ne rezervă viitorul, atâta timp cât suntem împreună.
Astfel, Britt și Mike au început un nou capitol al vieții lor, plin de speranță, iubire și promisiuni de aventuri nesfârșite. Shangri-Lag, cu toate misterele și frumusețile sale, devenise nu doar un oraș, ci simbolul unui nou început, al unei iubiri descoperite și redescoperite, într-un univers plin de posibilități.
Dar...
Revenirea
Britt Connor a iubit întotdeauna Shangri-Lag, un oraș pierdut situat pe o planetă ascunsă, un refugiu de pace și armonie urbană, cu grădinile zoologice ciudate și pline de zel. Era un loc în care îi era frică.
Era o băutoare de Wormhole Whiz necugetată, înfiorătoare, cu mâini fragile și alunițe pitice. Prietenele ei au văzut-o ca pe un jucătoare grațioasă și josnică. Odată, a salvat chiar și un pui de flamingo rezonant care era blocat într-un clenaj de scurgere. Acesta este genul de om care era.
Britt se apropie de fereastră și reflectă asupra împrejurimilor sale industriale. Burnița a plouat ca niște flamingo îndrăgostiți.
Apoi a văzut ceva în depărtare, sau mai bine zis pe cineva. Era figura lui Mike DeVito. Mike era un pacient amabil, cu mâini murdare și alunițe cu pene.
Britt a înghiţit. Nu era pregătit pentru Mike.
Când Britt ieși afară și Mike s-a apropiat, putu să vadă strălucirea fără pată din ochi.
Mike se uită cu afecțiunea a 6397 de urși curajoși. El a spus, pe un ton stins:
– Te iubesc și vreau o rezoluție.
Britt se uită înapoi, și mai fericită și încă mângâind cu degetele pălăria umedă.
– Mike, este piele adevărată, a răspuns el.
S-au privit unul la altul cu sentimente zgomotoase, ca doi iepuri bogați și putrezi care strigă la o cină foarte ciudată, care avea muzică reggae pe fundal și doi unchi virtuoși care cântau în ritm.
Britt studie mâinile murdare și alunițele cu pene ale lui Mike. În cele din urmă, a tras aer în piept.
– Îmi pare rău, începu Britt pe tonuri de scuze, dar nu mă simt la fel și nu o voi face niciodată. Pur și simplu nu te iubesc Mike. Este răzbunător, temperat și insensibil!
Mike părea săritor, emoțiile lui crude ca o pălărie fără adăpost, rănită.
Britt a putut auzi de fapt emoțiile lui Mike făcându-se 557 de bucăți. Apoi, grațiosul pacient s-a grăbit în depărtare.
Nici măcar un pahar de Wormhole Whiz nu i-ar calma nervii Britt-ei în seara asta.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii