Ioan Muntean, România, Panorama literară, septembrie 2023
4. (cyberpoem)
ciclul nopţi (ciberpoeme în noapte)
noaptea lunii
noaptea va fi venit peste oraș
clădirile se vor fi înălțat în întuneric
străzile vor fi fost pustii
doar câteva lumini vor fi pâlpâit
un vânt rece a suflat prin parc
frunzele au căzut pe jos
un câine a umblat singur
căutând un stăpân
o fată stătea pe o bancă
privea în depărtare
gândurile îi erau în alt loc
într-o lume de vis
un tânăr se plimbase pe străzi
ascultase muzică în căști
nu-i pasase de nimeni
doar de propria lui lume
o noapte de toamnă urbană
o noapte plină de melancolie
o noapte în care oamenii se simţiră singuri
în ciuda mulțimii
în parc
băncile rămân părăsite
copacii sunt goi și uscați
luna
ca o floare albă
se culcă pe un nor
singur
mă plimb pe aleile parcului
gânditor
cu ochii în pământ
și visez la o lume mai generoasă
la o lume fără suferinţă și certuri
o lume de iubire
o lume ideală
o lume plină cu noi
©Ioan Muntean, 2023
contact organizatori: biblioteca.cronopedia@gmail.com sau fabulatortemporis@gmail.com
-->
Comentarii
noaptea devenim cred, mai umani, iar în oraş noapte e cu totul diferită de noaptea săzească... 3 din cele 3 imagini sunt urbane, din Braşovul meu...