Maraton Panorama Literară 2024, iunie
Ioan Muntean - Panorama literară, iunie 2024
01.. (proză)
Te-ai dus verde primăvară, te-ai dus
– cyberpoză fantastică –
Răsăritul Primăverii
Într-o dimineață senină de primăvară, soarele se ridica încet peste dealurile verzi, mângâind cu razele sale blânde pământul înmiresmat. Mirosul florilor de cireș umplea aerul, iar cântecul păsărilor se auzea ca o simfonie a naturii. Primăvara era în plină desfășurare, iar satul era îmbrăcat în verdele proaspăt al începutului de anotimp.
Ana, o tânără cu părul de culoarea grâului copt, se plimba prin grădina casei sale. În fiecare colț, viața părea să izbucnească cu o forță nouă. Lângă un arbore bătrân, Ana se întâlni cu Andrei, un tânăr prieten din copilărie. Erau prieteni de ani de zile, iar primăvara îi găsea întotdeauna împreună.
– Ana, te-ai gândit vreodată ce înseamnă pentru noi primăvara? întrebă Andrei, privindu-o cu ochii săi verzi ca smaraldul.
– Da, Andrei. Primăvara este timpul renașterii, când totul revine la viață. E ca și cum natura își reînnoiește promisiunea de viață, răspunse Ana, zâmbind.
– Și totuși, Ana, vine un moment când această frumusețe efemeră trebuie să se transforme, adăugă Andrei cu o notă de melancolie.
Pe cărări de amintiri
Pe măsură ce zilele treceau, Ana și Andrei continuau să exploreze împrejurimile satului. Primăvara își făcea simțită prezența la fiecare pas: bobocii de floare deschizându-se, iarba verde sub picioare, și râul care curgea vesel printre pietre.
Într-o după-amiază, în timp ce se odihneau la umbra unui stejar, li s-au alăturat Maria și Ion, alți doi prieteni din copilărie. Maria avea părul negru ca abanosul și ochii căprui, iar Ion era un tânăr robust cu un zâmbet cald.
– E atât de frumos să ne revedem aici, unde am crescut, spuse Maria, așezându-se lângă Ana. Fiecare primăvară îmi amintește de copilăria noastră.
– Da, Maria. Fiecare floare, fiecare ciripit de pasăre poartă amintiri de neuitat, răspunse Ana.
Ion, contemplând peisajul, adăugă:
– Dar nu vi se pare că primăvara este și o metaforă a tinereții noastre? O perioadă scurtă, dar plină de culoare și viață.
– Așa este, Ion. Dar poate că fiecare anotimp are farmecul său, și la fel cum primăvara se transformă în vară, și noi ne maturizăm, spuse Andrei, reflectând asupra cuvintelor sale.
Dialoguri sub cerul senin
Într-o seară, cei patru prieteni s-au reunit în grădina casei lui Andrei. Cerul era limpede și plin de stele, iar aerul era răcoros și proaspăt. Fiecare se gândea la trecerea timpului și la schimbările inevitabile ale vieții.
– Ce părere aveți despre faptul că primăvara se termină? întrebă Maria, uitându-se spre stele.
– E trist, dar și frumos în același timp. Primăvara ne pregătește pentru vară, pentru maturitate, răspunse Ana.
– Așa e, Ana. Fiecare etapă a vieții noastre este pregătirea pentru următoarea, adăugă Andrei.
– Totuși, primăvara are o magie aparte. E ca un vis frumos pe care nu vrei să-l lași să plece, spuse Ion, cu o undă de melancolie în glas.
– Dar fără sfârșitul primăverii, nu am putea să ne bucurăm de vară și de roadele ei, completă Maria, încercând să aducă un strop de optimism.
Bucuria Verii ce va să vie
În cele din urmă, zilele calde ale verii au început să-și facă apariția. Soarele strălucea cu putere, iar câmpurile erau pline de grâne coapte. Viața satului era în plină forfotă, iar munca câmpului aducea satisfacții și bucurii.
Ana, Andrei, Maria și Ion au continuat să-și petreacă timpul împreună, dar conversațiile lor se schimbaseră. Vorbeau despre planuri de viitor, despre vise și aspirații. Vara le aducea un sentiment de împlinire și maturitate.
– E interesant cum vara ne aduce atât de multe lucruri, spuse Ana într-o zi, în timp ce culegeau fructe din livada satului. E ca și cum ne-am culege și noi roadele muncii noastre din primăvară.
– Da, Ana. Vara este timpul recoltării, al împlinirii. E perioada în care vedem rezultatele eforturilor noastre, răspunse Andrei.
Maria, privind cerul senin, adăugă:
– Și totuși, trebuie să ne pregătim și pentru toamnă. Fiecare anotimp are lecțiile sale.
– Așa e, Maria. Poate că toamna ne va aduce noi provocări și oportunități, dar până atunci, să ne bucurăm de vara aceasta minunată, spuse Ion, zâmbind.
Curiozitatea unui Nou Nivel
Cu fiecare zi care trecea, prietenii simțeau cum vara le aducea o nouă perspectivă asupra vieții. Dar, pe măsură ce zilele treceau, începeau să se gândească și la toamna care urma să vină. Erau curioși să descopere ce surprize și lecții le va aduce acest nou anotimp.
Într-o seară târzie, stând în jurul unui foc de tabără, Ana a împărtășit un gând care îi măcina mintea:
– Știți, mă întreb adesea ce ne va aduce toamna. Fiecare anotimp ne-a învățat ceva, și sunt curioasă ce lecții ne vor aștepta.
– Poate că toamna ne va învăța despre schimbare și adaptare, spuse Andrei, privindu-și prietenii cu afecțiune.
– Și despre recunoștință. Să fim recunoscători pentru tot ceea ce am trăit și pentru tot ceea ce urmează, adăugă Maria.
Ion, privind focul care ardea vesel, concluzionă:
– Indiferent ce va aduce toamna, sunt sigur că vom fi pregătiți. Împreună, vom face față oricărei provocări.
Final și Început
Cu trecerea timpului, vara începea să dea semne de oboseală. Frunzele copacilor începeau să capete nuanțe de galben și roșu, iar aerul devenea mai răcoros. Prietenii simțeau că un nou capitol era pe cale să înceapă.
Într-o dimineață răcoroasă, Ana, Andrei, Maria și Ion s-au întâlnit din nou în grădina lui Andrei. Priveau cu melancolie și bucurie la transformările naturii.
– E timpul să ne luăm rămas bun de la verdele primăverii, spuse Ana cu un zâmbet trist.
– Da, dar să ne bucurăm de ce ne-a oferit și să așteptăm cu nerăbdare toamna, răspunse Andrei.
– Fiecare sfârșit este un nou început, adăugă Maria, ținându-l de mână pe Ion.
– Să fim pregătiți pentru orice ne va aduce viitorul. Și să ne amintim mereu de frumusețea primăverii și a verii, spuse Ion cu hotărâre.
Și astfel, cei patru prieteni au pornit spre toamnă, cu inima plină de amintiri și cu speranța unui nou început. Primăvara își încheiase povestea, dar vara maturității le deschisese calea spre noi aventuri și învățăminte, lăsându-i să privească cu curiozitate și entuziasm spre misterul toamnei.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii
„Un lucru bun de pe această lume este faptul că întotdeauna vor veni noi primăveri.” – L.M. Montgomery
... eh, primăveril revin, anii primăverii deşii îi ai în suflet sau gânt, în trup se îngrămădesc tot mai mulţi...
Mulţumesc de lectură! 😊😊😊🙏🙏🙏