Maraton Panorama Literară 2024, august
11. (poezie)
Umbra timpului
~ tăgade [9] ~
poveste tăgăduită
Într-un colț uitat al bibliotecii,
printre cărți vechi și pagini galbene,
se ascundea o carte misterioasă.
Copertă de piele,
margini șifonate,
titlul său era abia vizibil:
„Umbra timpului”.
Nimeni nu știa de unde venise sau cine o scrisese.
Cei curioși care îndrăzneau să o deschidă
se pierdeau într-o lume stranie,
între trecut și viitor.
Cuvintele se mișcau pe pagini,
luând forme și culori neașteptate.
Un bătrân bibliotecar,
cu ochi adânci și părul alb,
își amintea de legenda cărții.
Se spunea că autorul era un călător al timpului,
condamnat să rătăcească printre epoci,
să adune povești și să le așeze în pagini.
Cartea era cheia către toate timpurile,
iar cine o citi avea să-și găsească propriul drum.
pe nume Elara,
hotărî să descopere secretul cărții.
Într-o noapte de lună plină,
când umbrele se lungiseră pe coridoarele bibliotecii,
ea o deschise.
Cuvintele începură să danseze,
iar Elara se trezi într-un oraș medieval,
în mijlocul unui război.
Întâlni cavaleri și vrăjitori,
regine și hoți.
Își petrecu zile și nopți în acea lume,
căutând răspunsuri.
Dar fiecare pagină adăuga noi întrebări.
Cum se întoarce acasă?
De ce fusese aleasă să pătrundă în tainele timpului?
Elara ajunse într-un templu ascuns,
unde un călugăr înțelept îi dezvăluie adevărul.
Cartea era o fereastră către sufletele celor pierduți,
o punte între lumi.
Elara nu putea să se întoarcă în timpul ei,
dar putea să schimbe viitorul.
Așa că ea scrisese o nouă poveste,
cu fiecare cuvânt pe care-l adăuga în carte.
Într-o zi, când soarele răsări,
Elara dispăru,
iar „Umbra timpului” rămase în bibliotecă,
așteptându-și următorul cititor
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Comentarii