Maraton Panorama Literară 2024, iulie
18. (cyberpoem)
undeva pe-un lac liniștit
- poezie de dragoste (36) -
pe-un lac liniștit de-odată
o barcă plutind ușor
în adierea serii toată
se-așază liniștea-n zbor
pe-un lac liniștit de-odată
o lebădă plutea ușor
în zborul său liniștea îmbată
în apele albastre un vis senin de dor
pe-un lac liniștit de-ai fi
apa lină să te-adape
în adieri de vânt să triumfi
în lumea ta să te regăsești aproape
undeva pe-un lac liniștit
sub clar de lună plină
sărutul nostru tainic
își găsește iarăși vină
sub șoaptele de vânt
ce-alintă apa-n tremur
iubirea noastră-ncepe
un nou și dulce murmur
când stelele se-aprind
în cerul cel senin
privirea ta mă-mbie
mă-nvăluie divin
în adâncimi de lac
se oglindesc feeric
doi ochi ce-mpart
un vis alături în eteric
undeva pe-un lac liniștit
tăcerea ne-nconjoară
iar valurile moi
iubirea ne-o imploră
în unda lor de-argint
ce-atinge malul firav
găsim un colț de rai
sub cerul cel firav
cu mâna ta în a mea
plutim în reverie
ne spunem jurăminte
sub clarul de magie
în fiecare adiere
în fiecare rază
găsim un infinit
ce-n suflete ne crează
undeva pe-un lac liniștit
sub stele și sub lună
iubirea noastră crește
devine o cunună
și-n liniștea adâncă
ce-n jurul nostru cântă
rămânem noi doi ca o stancă
mereu în amintire sfântă
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii