Maraton Panorama Literară 2024, septembrie
08. (poezie, cyberpoezie)
Vin roşu în nopţi de toamnă
~ bahice [15] ~
Într-un ajun de toamnă, când soarele se stinge,
Culorile se-mbracă în robe de foc și de frunze.
Cerul se vâră în umbrele blânde,
Iar vântul adie printre ramuri cu glas de dorințe.
La lumina lumânării, un vin roșu strălucește,
În două pahare, destinul se revarsă.
Zâmbetele se împletesc, iar buzele se caută,
În noaptea de toamnă, dragostea ne răsfață.
Fiecare sorbitură aduce un ecou de pasiune,
Buzele tale calde sunt un nectar neîntrerupt.
Sub stele de argint, în brațele tale mă simt,
Timpul se îndoaie, dragostea e ca un vis.
Frunzele cad, cuțite de dorințe,
Într-un vals tăcut al toamnei ce se așterne.
Împreună ne pierdem în nopțile acelea,
Atingerea ta e un legământ de dor și tăcere.
Îmi pierd privirea în ochii tăi adânci,
Aici, în toamnă, iubirea ne este adusă.
Cuvintele sunt puține, dar simțim intens,
Fiecare clipă e un cântec dulce de amor.
Într-un cadru de toamnă, sub cerul înstelat,
Îți simt căldura și îmi deschid inima.
Vinul ne leagă într-un dans plin de visare,
Iar noaptea e scena pasiunii noastre tăcute.
Frunza ce se desprinde este martoră mută,
La jurămintele noastre de iubire veșnică.
În ajunul acesta, dragostea e tot ce contează,
Și noaptea toamnei ne-nfășoară în vise.
Îți simt palmele cum se învăluie în ale mele,
În întunericul adânc, ne regăsim sufletele.
Aici, în toamnă, iubirea e un vin amar,
Dar dulce în efemeritatea ei, un vis fără sfârșit.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii