Maraton Panorama Literară 2024, septembrie
18. (poezie, cyberpoem)
vinul albastru sub lună de toamnă
~ bahice [25] ~
în noaptea-nvăluită în taină și dor
o sticlă de vin albastru am deschis ușor
pe masă lumina pâlpâie blând
iar ochii tăi mă-nfăşoară
adânc
arzând
când buzele-ți calde întâlnesc paharul
povestea începe sorbim amândoi nectarul
vinul curge
albastru
precum un râu fermecat
fiecare picătură
un sărut neîncetat
dansând în tăcere
eu
bărbatul pierdut în a ta plăcere
vinul ne leagă
ne țese sub clarul de lună
două suflete prinse-ntr-o poveste comună
fiecare sorbitură îți dezgolește dorința
în brațele mele îți simt năzuinţa
vinul albastru ne arde
ne-mbată cu freamăt
pașii ni se pierd
într-un dans nesfârșit
de năluci și geamăt
paharul se sparge de-un gest prea grăbit
ne-a prins pasiunea
al nopții sfârșit
iar eu îți sorb răsuflarea
precum vinul divin
în ochii tăi plini de mister
mă regăsesc străin
din buze curg șoapte
ca vinul
dulci și rare
albastrul din vin
e albastrul din zare
sub cerul înstelat
ne-mpletim dorințele
într-un somn parfumat
vinul albastru
un pact între noi
îl bem ca pe veșnicia clipelor în doi
și trupurile noastre
se-mpreună-n tăcere
pe aripi de vise
legate de-o vrajă
și-o vrere
cu fiecare picătură
pierdem și câștigăm
cine suntem
ce suntem
nici nu ne mai întrebăm
rămâne doar gustul
rămânem doar noi doi
prizonieri într-o lume cu vin albastru
în noi
luna se-ascunde
iar noaptea dispare
vinul ne lasă-ntr-o dulce visare
dar dragostea noastră rămâne ca-n povești
întipărită-n albastru
să o retrăiești
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Comentarii