atlantida

Atlantida - Pentru a stabili etimologia acestui cuvânt pornim de la Antilia care reprezintă ultimul vestigiu al Atlantidei. Există motive temeinice pentru a se crede că aceasta mai exista la începutul secolului al XIV-lea, situându-se în mijlocul "Mării occidentale" la paralela 28.

Atlantida - Antilia e o portiune a Atlantidei, scăpată ca printr-un miracol de cataclismul de acum douăsprezece milenii, ca să dispară şi ea pentru totdeauna pe la anul 1550. Etimologia insulei Antilia este încă şi mai curioasă. La baza acesteia stă forma "ante-ilia", adică insula din faţă, deci pământ necunoscut, sau insula dinainte, adică cea mai veche, cu alte cuvinte Atlantida!
Atlantida se presupune că a existat "în centrul lumii". Studiind diferite hărţi vechi s-a ajuns la concluzia că Antarctica este Atlantida deoarece aceasta neacoperită de gheaţă seamănă izbitor cu harta lumii văzută din Antarctica. Aici ea pare a fi buricul pământului înconjurată de toate celelalte continente. Văzută din Antarctica lumea are doar un ocean, "adevăratul acean", exact cum spunea Platon.Însă pentru identificarea Atlantidei mai erau două obstacole de trecut şi anume faptul că Antarctica era îngheţată de milioane de ani şi catastrofa care ar fi putut distruge un continent într-o zi şi-o noapte.O hartă a Americii de Nord în timpul Epocii Glaciare arăta că pe multe insule din nordul îndepărtat nu a existat nici urmă de gheaţă. Cum era posibil?Polul Nord de-a lungul a 80 000 de ani a avut trei poziţii diferite şi anume în Yukon, Marea Groenlandei şi Golful Hudson. În urmă cu 80 000 de ani, Polul Nord s-a deplasat de la districtul Yukon către Marea Groenlandei, apoi, în urmă cu 50 000 de ani, de la Marea Groenlandei către Golful Hudson, şi, în urmă cu 12-17 000 de ani, de la Golful Hudson către poziţia actuală. Cu alte cuvinte, cea mai recentă deplasare a învelişului a început în anul 15 000 î.e.n. şi s-a încheiat în 10 000 î.e.n.Aceste deplasări ale Polului Nord nu s-au petrecut pe nesimţite şi, cel puţin din punct de vedere al oamenilor de atunci, această deplasare de la Golful Hudson către poziţia actuală probabil că a avut efect de şoc, unele cataclismice, cum ar fi deplasarea învelişului scoarţei din zona La Brea, California din 11 000 î.e.n., în urma căreia, pe parcursul a 25 de ani, au dispărut zeci de specii.
În sprijinul acestei teorii este şi faptul că, în Antarctica, gheaţa era mai groasă în zonele unde ningea mai puţin, ceea ce părea a fi absurd, odată ce zăpada se transforma în gheaţă. La fel de ciudat era faptul că gheaţa mai subţire se găsea în zonele în care ningea mai abundent. Explicaţia era că zonele cu gheaţă groasă dăinuiau în Cercul Antarctic cu mii de ani înainte de zonele cu gheaţă subţire. Cu alte cuvinte, Antarctica se deplasase, iar partea situată în afara Cercului Antarctic este acum localizată în interiorul acestuia. Populaţia Atlantidei Acest continent se presupune că a fost populat de hiperboreeni deoarece după cum ştim, Polul Nord era în timpurile preistorice mai cald decât astăzi datorită faptului că planeza noastră se învârtea, înainte de potop, în jurul unei axe situate perpendicular pe planul elipsei circumsolare, ceea ce făcea ca pe atunci anotimpurile să fie inexistente. Este stabilit cu precizie faptul că Suedia şi Norvegia au cunoscut o vegetaţie de tip tropical, care constituie explicaţia existenţei astăzi în aceste ţări a ambrei galbene fosilizate, de origine răşinoasă, care se găseşte pe ţărmurile Mării Baltice.Se presupune că hiperboreenii erau foarte înalţi, cu pielea albă şi având, printre alte caracteristici, ochi mari, albaştrii şi limpezi şi părul blond deschis. Este de asemenea posibil ca sângele acestora să nu fi fost roşu şi să fi avut o culoare apropiată de albastru din cauza conţinutului bogat în gaz carbonic.
Este posibil ca locuitorii Atlantidei să fi avut un al treilea ochi. Pentru iniţiaţi, al treilea ochi, situat in principiu în mijlocul frunţii, este un organ misterios, apt de a percepe ceea ce e subtil pentru simţurile noastre grosolane. Înseamnă ţi ochiul imaginaţiei şi al visului, căci întors spre interior, pare să actioneze asupra universului intim. Pentru biolog, este glanda pineală sau epifiza, de mărimea unei nucşoare, aşezată în mijlocul creierului şi care nu poate să servească la mare lucru căci se calcifiază la vârsta adultă.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->