Intre calatorii celebri ai sfarsitului de secol XIX si inceput de secol XX, se inscrie si numele ciobanului transilvanean, Badea Cârţan.
Badea Cârţan
Originar din Oprea-Cartisoara, in apropiere de Sibiu, Gheorghe Cârţan se naste in 1849, dintr-o familie modesta cu inca sase copii. Va ajunge celebru in toata lumea datorita calatoriilor sale pe jos, la Roma, Paris, Ierusalim, in Spania, Germania si Imperiul Austro-Ungar. Pana la 18 ani nu stia nici macar sa se iscaleasca, petrecandu-si toata copilaria cu oile. A invatat sa citeasca singur pe “Istoria Romanilor” a lui Sincai si in scurta vreme si-a cumparat atatea carti incat magarul turmei devenise o adevarata biblioteca. Intalnirea cu intelectualul brasovean Ion Cotiga, caruia i-a devenit discipol, a fost cea care i-a trezit pasiunea pentru lectura si pentru trecutul romanilor. Astfel, avea sa care de nenumarate ori peste munti, romanilor din Transilvania si Banat carti in romaneste “prin vama cucului, pe cararea ursului”. Se spune ca ar fi raspandit circa 200.000 de volume romanesti in satele si targurile transilvanene. Pasiunea sa pentru raspandirea cartilor si pledarea cauzei romanilor ardeleni pretutindeni aveau sa fie platite cu inchisoare. Caracterul sau deschis, dorinta de cunoastere, curiozitatea, dublate de un intens patriotism il aduc in preajma multora dintre oamenii politici importanti ai vremii.
Un dac la Roma
Citindu-l pe Titus Livius, i-a venit ideea de a pleca la Roma, pe urmele imparatului Traian. Si a ales sa faca acest lucru fara sa ia trenul sau vaporul, ci pe jos, asa cum marsaluisera si legiunile romane spre Dacia in urma cu aproape doua milenii. Era la inceputul lui ianuarie in anul 1896. pana la Budapesta a facut doua saptamani, dar si-a terminat toti banii de drum. Poposeste doua zile timp in care lucreaza la un olar pe cativa banuti petru ca de acolo sa se indrepte spre Viena. Aici a mai muncit un timp apoi a trecut Alpii in Italia. La sfarsitul lui februarie 1896, dupa 43 de zile Badea Cârţan intra, in sfarsit, in Roma. Flamand si fara un ban in buzunar rataceste pe strazi, o noapte intreaga, pana gaseste Columna lui Traian. Epuizat, adoarme, spre dimineata, infasurat in cojocul sau ciobanesc cu cusma trasa pe ochi. Catre pranz un grup de turisti insotiti de un ghid il descopera in timp ce vizitau monumentul. Tocmai primeau explicatii despre razboaiele daco-romane, despre portul si infatisarea dacilor cand zaresc acest dac veritabil, la picioarele columnei, aidoma celor din basoreliefuri. Lucrurile nu se lamuresc si Cârţan este escortat la prefectura politiei. Nimeni nu intelege ce spune si nu poate prezenta nici un act de identitate. Dupa cateva ore totul se lamureste, cand un functionar de la legatia Romaniei lamureste prezenta “dacului” la Roma. A doua zi, intreaga Italie putea citi in presa, inedita intamplare. De aici porneste celebritatea lui Badea Cârţan. In zilele ce au urmat s-a bucurat de un imens val de simpatie in Peninsula intalnindu-se cu importanti oameni politici si fiind primit in audienta chiar si de Papa. Problemele romanilor transilvaneni sunt aduse la cunostinta parlamentului italian si regelui, carora ciobanul din Cartisoara le vorbeste direct. Ispravile sale ajung si in presa din Vechiul Regat fiind relatate cu lux de amanunte. Dupa doua saptamani de sedere la Roma se hotaraste sa se intoarca acasa. Avea sa intreprinda si alte expeditii, tot pe jos, cand la Paris, cand inapoi in Peninsula, cand la Viena pentru a se adresa imparatului. Inapoiat in tara dupa a doua vizita la Roma din 1897, autoritatile habsburgice ii deschid proces pentru instigare impotriva statului si tribunalul din Brasov il condamna la un an de inchisoare. Biblioteca de 8.000 de volume ii este confiscata si incendiata.
A treia vizita pe care o face Badea Cârţan la Roma are loc in septembrie 1899, cu prilejul congresului al XII-lea al istoricilor orientalisti. Va depune o coroana de lauri la Columna lui Traian iar ziarele italiene vor scrie articole elogioase despre Badea Cârţan, cel care isi lasase stancile si padurile lui si fara sa-i pese de saracie, intampinand tot felul de greutati, a venit la Roma.
Badea Cârţan avea sa-si petreaca tot restul vietii cutreierand lumea in lug si in lat, transportand carti, castigand simpatii pentru cauza romaneasca si visand la unirea romanilor intr-un singur stat. In iarna lui 1910-1911 pe cand trecea clandestin Carpatii, a fost prins de o avalansa care l-a tinut doua zile sub zapada. A ajuns cu greu la Poiana Tapului unde a fost ingrijit. S-a stins insa la 7 august 1911, iar pe 10 august a fost inmormantat in cimitirul din Sinaia.
de Voicu Hetel
sursa:hetel.ro
-->
Răspunsuri
Badea Cârțan
Badea Cârțan în 1899
Gheorghe Cârțan cunoscut și sub numele de Badea Cârțan (n. 24 ianuarie 1849, Cârțișoara - d. 7 august 1911) a fost un țăran român care a luptat pentru independența românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independență al României.
„Muzeul Etnografic și Memorial Badea Cârțan” din Cârțișoara deține obiecte care i-au aparținut.
Badea Cârțan a fost un țăran originar din Cârțișoara (Sibiu), unde s-a născut în anul 1849. Acest cioban simplu a rămas în istoria românilor ca un luptător pentru unirea românilor din Transilvania cu cei din Vechiul Regat, toată viața sa dedicând-o acestui scop.
Într-o vreme în care românii din Transilvania aparțineau Imperiului Austro-Ungar și nu se bucurau de drepturi, Badea Cârțan a folosit cea mai eficientă armă: cartea. Badea Cârțan, care a îndrăgit cu patimă cartea, cartea românească și cartea de istorie, a trecut timp de 30 de ani de mai multe ori munții, din porunca inimii, aducând din Vechiul Regat în Transilvania, în traistă, sute de cărți românești. Ajuns de mai multe ori la București, el a cunoscut mai mulți oameni de cultură, de la care a învățat istoria românilor și mai ales ideea romanității[A] poporului român. Dorind să vadă cu proprii săi ochi momentele care erau mărturii ale istoriei poporului român, Badea Cârțan s-a hotărât să plece pe jos la Roma. Ajuns acolo, Badea Cârțan s-a dus mai întâi la Columna lui Traian.
„Cum era singur și a nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.” Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie.
De-a lungul vieții sale a călătorit prin Ungaria, Austria, Italia, Elveția, Egipt, Germania, Ierusalim și în atâtea locuri prin țară. Dacă alți călători celebri și-au dedicat viața expedițiilor din dorința de a descoperi noi teritorii, ori pentru a se îmbogăți, Badea Cârțan a călătorit pentru a vedea cu ochii săi strămoșii poporului român și din dragoste pentru istoria lor. Badea Cârțan a fost cunoscut, îndrăgit, prețuit de bărbații politici, de oamenii de cultură, de mediile patriotice din Vechiul Regat.
În anul 1911, la 62 de ani, Badea Cârțan s-a stins din viață, fără a mai apuca să vadă ziua întregirii tuturor românilor. A fost înmormântat în cimitirul de la Sinaia, pe mormântul său fiind trecute următoarele cuvinte: „Badea Cârțan doarme aici visând întregirea neamului său”.
sursa:wikipedia.org