Cărţile erau făcute fie din papirus, fie din pergament. Papirusul a început să fie utilizat în Grecia antică pentru scriere începând din secolul al VI-lea î.Hr. Foile de papirus erau lipite unele de altele şi adesea banda lungă astfel obţinută era rulata pe o inimă de lemn. Lungimea sulurilor era variabilă; pentru a uşura răsucirea lor, nu se făceau benzi prea lungi.
Textul era scris în coloane, a căror lungime s-a încercat să fie reglementată, realizându-se rânduri de circa treizeci şi cinci de litere; rândurile erau numerotate din 50 în 50 sau din 100 în 100. Numărul lor era indicat la sfârşitul volumului.
Titlurile şi capetele capitolelor erau scrise cu cerneală roşie, iar o etichetă ataşată sulului menţiona titlul, atunci când sulul era închis într-o teacă sau într-o cutie specială. Sulurile care alcătuiau o lucrare erau legate împreună prin şireturi.
Pergamentul provenea din piei (în general cele de capră, de oaie sau de miel născut mort, pentru pergamentul de lux), tratate într-un mod special. El era cunoscut în Orient încă din mileniul al II-lea, iar în vremea lui Herodot grecii din Ionia îl utilizau deja în mod curent. Totuşi, abia în secolul al II-lea î.Hr. tehnica pergamentului a ajuns la perfecţiune şi materialul a fost răspândit, cu siguranţă, în urma creării marilor biblioteci, în special cea din Pergam; de altfel, de la Pergam vine numele pergamentului.
Spre deosebire de papirus, pergamentul putea fi dispus în caiete, formând cărţi asemănătoare cu cărţile noastre moderne. Foaia era tăiată şi legată, pentrui a forma un caiet, în general din patru foi ( in quarto era formatul obişnuit pentru lucrările literare), apoi caietele erau cusute împreună. Titlul cărţii era înscris în antet, iar paginile erau numerotate. S-au realizat cărţi de lux, în care paginile au fost colorate cu purpură, iar literele cu aur şi cu argint. Alexandrinii au făcut cărţi ilustrate; adesea ei pictau portrete, şi se cunoaşte o carte greacă de botanică în care plantele studiate erau desenate.
Cărţile erau scrise cu mâna de către copişti şi adeseori acceaşi lucrare era dictată concomitent mai multor copişti. Cărţile erau vândute în comerţ, dar uneori bogătaşii puneau să le fie transcrise de către sclavi, destinaţi anume pentru această treabă.
sursa: Dicţionar de civilizaţie greacă
-->
Răspunsuri