Legenda Casandrei, care în traducere înseamnă “cea care îi ademeneşte pe bărbaţi”, este o istorie elenă la capătul căreia aflăm că a ne cunoaşte viitorul ne poate fi de folos uneori, dar de cele mai multe ori, nu.
Casandra era fiica lui Priam, regele Troiei, şi a Hecubei şi sora geamănă a lui Helenos.
Când s-au născut Casandra şi Helenos, evenimentul a fost celebrat printr-o petrecere în templul lui Apollo, în afara Troiei. La apusul soarelui, petrecăreţii s-au întors în cetate, dar i-au uitat pe cei doi bebeluşi în templu. A doua zi, părinţii s-au întors să-i recupereze. Aceştia dormeau şi doi şerpi îşi treceau limbile veninoase peste trupurile celor doi copii pentru a le purifica: văzând grozăvia, părinţii au început să ţipe, făcându-i pe şerpi să se retragă. Anumite versiuni ale legendei spun că atunci au primit Casandra şi Helenos harul de a profeţi la maturitate.
Totuşi, în versiunea cea mai cunoscută se povesteşte că frumoasa Casandra a obţinut darul divin chiar de la Apollo. Acesta, îndrăgostit de fată, a ajuns la un acord cu ea: dacă fata i se va dărui, el o va înzestra cu darul profeţiei şi o va învăţa cum să-l folosească. Dar, odată instruită în arta ghicirii viitorului, Casandra a refuzat să-şi îndeplinească partea sa de înţelegere. Apollo, furios, s-a răzbunat pe ea şi i-a retras darul persuasiunii, adică, oricât de bine ar fi prevăzut viitorul, nimeni nu mai credea în profeţiile Casandrei şi în avertismentele ei.
Astfel, modalităţile celor doi fraţi de a vedea viitorul erau diferite: în timp ce Helenos interpreta viitorul examinând măruntaiele păsărilor, în cazul Casandrei, Apollo era cel care o poseda şi ea, în delir, exprima oracolele.
Casandra este cunoscută mai cu seamă pentru predicţiile ei în două momente cruciale ale istoriei Troiei. Primul dintre ele se referă la apariţia lui Paris. Când Paris ajunge în cetate, Casandra prezice că acesta va aduce ruina Troiei. Din acest motiv, Paris a fost condamnat la moarte şi, pentru a evita execuţia, Casandra s-a văzut obligată să dezvăluie că Paris este fiul lui Priam. În aceste fel îi salvează viaţa, dar apoi asistă neputincioasă la implinirea profeţiilor sale: Paris o răpeşte pe Elena şi o aduce cu sine în Troia, provocând războiul care în final va duce la pieirea cetăţii.
Al doilea moment crucial din istoria Troiei în care Casandra joacă un rol fundamental este acela în care aheii trimit calul de lemn, cunoscut mai târziu sub denumirea de calul troian, ca semn de pace. Casandra, alături de profetul Laocoon, s-a opus din răsputeri aducerii calului în cetate, intuind că este vorba de o capcană a grecilor care va duce la distrugerea oraşului. Deşi Casandra nu este crezută, faptul că Laocoon este alături de ea provoacă o adevărată dezbatere dacă să i se dea crezare previziunii sau nu. Pentru a evita ca profeta să fie crezută, Apollo trimite un şarpe care îi devorează pe Laocoon şi pe copiii acestuia. Din cauza acestui eveniment teribil, troienii permit intrarea calului în cetate.
În timpul jefuirii cetăţii, Aiax, fiul lui Oileu, o găseşte pe Casandra ascunsă sub un altar al Atenei. El încearcă să o captureze, dar ea se agaţă cu disperare de statuia sacră a zeiţei. Aiax, mai puternic, o smulge de pe soclu, atrăgându-şi furia grecilor. Acest sacrilegiu îi va fi fatal lui Aiax, care moare ucis chiar de zeiţa a cărei statuie a profanat-o.
Mai târziu, Casandra i-a fost predată lui Agamemenon, ca parte a prăzii de război. Acesta se îndrăgosteşte de ea şi o face concubină, din relaţia lor rezultând doi gemeni. În ciuda avertismentelor Casandrei, Agamemnon o ia pe aceasta cu el la Micene. Când ajung aici, Agamemnon este ucis de amantul nevestei sale, iar Casandra îi împărtăşeşte sfârşitul tragic, fiind ucisă, alături de cei doi copii ai săi, de către conspiratori.
Mitul Casandrei a inspirat multe nuvele şi povestiri romantice ale literaturii actuale. Casandra simbolizează arhetipul celui ale cărui viziuni profetice sunt întunecate de nebunie, astfel că revelaţiile sale se transformă în poveşti sau afirmaţii care nu sunt întelese plenar până când anticipaţia nu se împlineşte.
Din aceeaşi legendă se inspiră şi conceptul numit “sindromul Casandra“, care este folosit pentru a caracteriza persoane care cred că pot prezice viitorul, dar nu sunt capabile să facă ceva pentru a-l evita.
sursa:istoriiregasite
-->
Răspunsuri
„Casandra
Aiai! nenorocire! Din nou mă chinuie, cumplită, vâltoarea dreptelor preziceri, mă tulbură ei cântec. Priviţi la tinerii aceia, iscaţi lângă palat asemeni unor arătări din vise. Ei par a fi copii ucişi de rude; li-s grele mâinile de cărnuri, bucăţi din trupurile lor spre ospătare, ţin o povară groaznică de măruntaie şi de vintre, din care însuşi tatăl lor s-a înfruptat.
Aflaţi cu toţii cum urzeşte răzbunare un leu de casă mârşav, oploşit în aşternut, pândind, aiai! întoarcerea stăpânului – stăpânul meu, deoarece mi-e dat să port şi eu un jug de sclavă!
Mai-marele peste corăbii, nimicitorul Troiei, n-are habar ce-i pregăteşte, spre nenorocul lui, căţeaua ticăloasă, pacostea vicleană, a cărei limbă zice şi îndrugă că inima i-ar fi voioasă. Sfruntarea sa e fără margini, femelă ucigaşă de mascùl! Cum să numesc dihania respingătoare? Balaur ce se leagănă când înapoi, când înainte, sau Skyla, cuibărită între stânci, pierzania corăbierilor, sau mumă clocotind de ciudă, scăpată din tărâmul morţii, care împroaşcă un război neostenit peste rudeniile sale?
Ce ţipăt de triumf a scos, nemernica, precum în luptă, când duşmanul este pus pe fugă, voind să pară că tresaltă, pentru întoarcere, de bucurie.
De-mi daţi sau nu crezare, mi-e totuna. Ceea ce trebuie se va-ntâmpla, iar tu, cuprins de milă, vei fi martor, c-am profeţit fără greşeală adevărul.
Corifeul
Tu ai vorbit despre ospăţul pregătit pentru Thyestes din carnea propriilor săi copii. Am înţeles, înfiorat, şi mă cuprinde teama, când te aud că spui chiar adevărul, nu vreo imagine de-a lui. Dar în privinţa celorlalte rostite, mintea mea, năucă, iese din făgaşul ei.
Casandra
Am spus că vei vedea sfârşitul hărăzit lui Agamemnon.
Corifeul
Opreşte-te, nefericito, ţine-ţi gura!
Casandra
Nu este leac pentru năpasta prevestită.”
pasaj din legenda