N-a fost insa intotdeauna asa.Lumea in care au trait inaintasii nostri era foarte diferita de cea actuala.Daca astazi oamenii traiesc in locuinte calduroase,luminate cu ajutorul energiei electrice,in trecutul indepartat ei traiau in pesteri sau sub peretii stancilor,iar mai tarziu in colibe de pamant sau de lemn.In zilele noastre o mare parte a omenirii se hraneste cu o diversitate de produse.Cu mult timp in urma,singurele alimente erau cele pe care omul si le procura direct din natura prin cules,pescuit si vanatoare(fructe,radacini,animale s.a.).
Daca astazi omul traieste intr-o societate organizata si extrem de diversificata,folosind cele mai sofisticate unelte,in trecutul indepartat oamenii isi petreceau intreaga viata in comunitati constituite in functie de interese imediate:apararea vietii si cautarea hranei,uneltele constand in bete de lemn si pietre cioplite la unul din capete.
Ce studiaza istoria?
Istoria studiaza lungul drum parcurs de societatea omeneasca de la uneltele de piatra la roboti si calculatoare electronice,de la colibe la cladirile ,,zgarie-nori’’,de la omul primitiv la omul invatat,de la organizarea in hoarde la societatea civilizata de astazi.
Istoria are niste izvoare:izvoarele tacute(nescrise) si cele scrise.Cele tacute constau in oseminte,unelte,arme,urmele asezarilor umane s.a.Izvoarele scrise consta in inscriptii pe morminte si monumente,tratate,acte comerciale,legi,cronici,scrisori s.a
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Historia, o alegorie a istoriei
Pictură de Nikolaos Gysis (1892).
Istoria este o povestire, o construcţie a unei imagini a trecutului făcută de oameni (i.e. istorici) care încearcă să descrie, să explice sau să facă perceptibile timpurile care s-au scurs. Indiferent de epoci sau de metode şi oricare ar fi scopul subiacent al muncii istoricului, istoria este întotdeauna o construcţie umană, înscrisă în epoca în care este scrisă.Spre deosebire de povestirea ficţională, specia de povestire numită istorie nu este construită prin intuiţie intelectuală, ci pornind de la surse: documente scrise, istorie orală, obiecte etc. Prin interpretarea totalităţii acestor surse, istoria îşi propune să reconstituie diversele faţete ale trecutului. De-a lungul timpului, istoricii şi-au schimbat foarte mult felul de a interpreta trecutul şi perspectiva asupra faptelor sau a evenimentelor trecute, şi-au reevaluat sursele şi maniera de a aborda respectivele surse.Istoria, care nu este doar o reflecţie asupra trecutului, se construieşte în funcţie de regulile unei metode ştiinţifice. Aceasta a evoluat de-a lungul timpului, iar evoluţia acestei metode ştiinţifice poartă numele de istoriografie (cuvânt compus pornind de la nişte etimoane greceşi; în traducere directă înseamnă „istoria scrierii istoriei”). Metoda de cercetare a istoriei se sprijină pe un ansamblu de ştiinţe auxiliare care îl ajută pe istoric să îşi construiască povestirea.Istoria este şi o practică socială: prin felul în care este scrisă, istoria se înscrie în mod fundamental în epoca în care este scrisă şi joacă un rol de primă importanţă în epoca scrierii ei deoarece, fiind luată drept dovadă şi / sau garanţie a judecăţii acţiunilor omului, ea determină interpretările, interacţiunile şi comportamentele sociale prezente şi viitoare ale indivizilor. sursa:wikipedia