Cap de bronz din Sangxingdui, de 3200 de ani. Foto: Muzeul din Sangxingdui, Guanghan (lăţimea 18 centimetri)
Războiul şi revoluţia schimbau China secolului XX şi arheologii căutau originile naţiunii. S-au găsit dovezi clare despre Dinastia Shang, cea aproape mitică, şi despre culturi din epoca bronzului la care nimeni nu visa.
Cînd în China dispar oraşe vechi, dispar în locuri precum Anyang. Istoria secolului XX s-a repezit năvalnic peste această zonă din cîmpia Fluviului Galben, iar în urma ei vestigiile trecutului au rămas ca după viitură. Lîngă Anyang se află mormîntul conducătorului militar Yuan Shikai, care, pe la 1910, a preluat pentru scurt timp controlul ţării. Noul centru al Anyang-ului - în ţiglă albă şi sticlă albastră - e un monument închinat unui alt învingător, modernizarea Chinei de după reformă. Înghesuită între mormînt şi oraş, se află o fostă pistă de aterizare, construită de imperialiştii japonezi în timpul ocupaţiei din anii '30.
Chiar sub pista japoneză, un întreg oraş a aşteptat mai bine de 3.000 de ani să fie redescoperit. La prima mea vizită, în septembrie 2.000, oraşul subteran era pe cale să iasă la lumină ca una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale Chinei.
Dar Zhichun Jing nu se grăbea. La cei 36 de ani, cu diplome în arheologie şi geologie la universităţi din China şi Statele Unite, se mişca în ritmul său. Era precaut şi precis. Zîmbeşte uşor. Faţa lui prietenoasă e o geometrie simplă: cap rotund, obraji rotunzi, ochelari cu ramă rotundă.
"Trebuie să priveşti dinamic peisajul" - mi-a explicat, plimbîndu-se printre cocenii recentei recolte de porumb de la marginea fostei piste. "S-ar putea să fie cu totul altfel decît acum 3.000 de ani."
Sub picioarele noastre pămîntul era înţesat de găuri mici, rezultat al colaborării între Institutul de Arheologie al Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale şi University of Minnesota, cu sprijinul Societăţii National Geographic. Găurile aveau diametrul de aproximativ 5 cm şi fuseseră săpate cu foreze Luoyang - o lamă cilindrică ataşată la o coadă lungă. Fiecare gaură are mai mult de 2,5 metri adîncime, suficient cît să se extragă sedimente care conţin resturi de obiecte făcute de om. Dintr-o privire, arheologii pot "citi" aceste fărîme şi pot spune dacă acestea se află deasupra unui zid îngropat, a unui mormînt sau a unei gropi de gunoi.
Jing şi ceilalţi au numit acest sit Oraşul Huanbei Shang. Din 1996, de cînd cercetarea sistematică a scos la lumină dovezi despre o aşezare îngropată, ei au cartografiat locul cu ajutorul forezelor Luoyang şi, pînă în 1999, au trasat zidul oraşului, care împrejmuieşte o suprafaţă de circa 470 de hectare. Situl datează de prin secolul al XIV-lea î.Hr., apogeul culturii Shang, care a înflorit în cîmpia Fluviului Galben între 1600 şi 1045 î. Hr. Deoarece Huanbei ar putea fi prima aşezare urbană a acestei zone, arheologii o privesc ca pe o extraordinară ocazie de a identifica începuturile civilizaţiei chineze.
Huanbei mai înseamnă şi cel mai nou capitol al redescoperirii culturii Shang şi a altor culturi din epoca bronzului. Cu o sută de ani în urmă, dinastia Shang era la fel de necunoscută ca şi acest oraş vechi, ea exista doar în textele istorice scrise în timpul dinastiei Zhou - la sute de ani după căderea dinastiei Shang. În timp ce în tradiţia cercetătorilor chinezi aceste surse erau acceptate, cercetătorii occidentali le-au respins adesea ca fiind mitice.
Dar în cursul secolului al XX-lea, cultura Shang a reapărut constant, miturile fiind înlocuite de artefacte tangibile: bronzuri masive, oase oraculare pline de semnificaţii, complexe funerare unde mii de oameni au fost sacrificaţi unei credinţe sîngeroase. Istoria atestată a Chinei începe cu Shang: scrierea lor este cea mai veche cunoscută în Asia de Est. Şi se pare că istoria se întoarce mereu la Shang, deoarece cercetarea acestei vechi culturi a fost modelată, în parte, de încercările prin care a trecut China modernă. Arheologi precum Jing dezvăluie nu doar artefacte, ci şi legătura subtilă dintre trecut şi prezent.
Jing se opri în mijlocul cîmpului ciuruit. Îmi spuse că în alte părţi ale Chinei arheologii pot recunoaşte urmele trecutului privind în zare: un deal poate fi un mormînt, o creastă poate semnala un zid străvechi. Dar în acest colţ al provinciei Henan, inundaţiile şi straturile de loess au îngropat adînc trecutul.
"Noi privim societatea umană în trei dimensiuni - mi-a spus Jing. Nu doar suprafaţa contează. Trebuie să adăugăm cea de-a treia dimensiune: timpul." Aruncă o privire în zare: lanuri de porumb şi soia, arbori-umbrelă. Ţărani muncind cu hărnicie. "Poţi să te uiţi în jurul tău şi să nu vezi nimic - continuă el. Şi, de fapt, acesta a fost primul oraş din zonă. Dacă nu iei şi timpul în calcul, nu vei găsi nimic." sursa:natgeo.ro
-->
Răspunsuri