"Burebista…si-a luat ca ajutor pe Deceneu ,un barbat vrajitor, care umblase multa vreme prin Egipt, invatind acolo unele semne profetice, datorita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba inca ,de la un timp era socotit si zeu, asa cum am aratat cind am vorbit de Zamolxe. Ca o dovada de ascultarea ce i-o dadeau getii, este si faptul ca ei s-au lasat induplecati sa-si stirpeasca viile si sa traiasca fara vin" (Geografia:VII,3,11)
Dupa Iordanes, Deceneu era un om de o vasta eruditie. Relatarea istoricului got contine date deosebite privind rolul cultural si religios indeplinit de catre Deceneu in instruirea spirituala a stratului ierarhic superior de sacerdoti si tarabostesi daci:
"Observind inclinatia lor de al asculta in toate si inteligeta lor nativa,el i-a initiat in aproape toata filozofia, caci era maestru priceput in aceasta. El i-a invatat etica, dezvatindu-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit in fizica, facandu-i sa traiasca potrivit cu legile naturii, pe care gotii [getii] transcriindu-le le pastreaza pina azi [sec VI en] cu numele de belagines; i-a invatat logica, facandui-i superiori celorlalte popoare in ce priveste mintea; aratindu-le practica i-a indemnat sa-si traiasca viata in fapte bune; demonstrindu-le teoria, i-a invatat sa contemple cele 12 semne ale zodiacului iar prin ele mersul planetelor si toata astronomia, lamurindu-i cum creste si scade discul lunii si cu cit globul de foc al soarelui intrece masura rotunjimii pamintului si le-a expus sub ce nume si sub ce semne cele 345 de stele trec de la rasarit la apus, ca sa se apropie sau sa se departeze de polul ceresc. Vezi ce placere (este) ca niste oameni prea viteji sa se indeletnceasca cu doctrinele filosofice, cind mai aveau putin ragaz de razboaie. Putea sa-l vezi pe unul cercetind pozitia cerului, pe altul proprietatile ierburilor si ale arbustilor, pe acesta studiind cresterea si scaderea Lunii pe celalalt observind eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului, Soarele vrind sa atinga regiunea orientala, este adus inapoi in regiunea occidentala Getul se linisteste de indata ce primeste explicatia acestor lucruri. Aceasta si multe altele, invatind Deceneu pe geti ,prin stiinta sa,a stralucit in mijlocul lor ca o adevarata minune ." (Getica;XI;69—70)
In felul acesta Iordanes ne infatiseaza seriozitatea si priceperea cu care, cel putin clasa sacerdotala, privea preocuparile stiintifice iar mai departe "pe barbatii cei mai de seama si mai intelepti pe care i-a invatat teologia, i-a sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare, facindu-i preoti si dindu-le numele de pileati" (Getica;XI,71)
Deceneu a revigorat spiritualitatea geto-dacilor, inlaturind cultul bahic sau dyonisiac asociat cu cultura vitei de vie si cu orgii. El este cel dintii care s-a opus viguros patrunderii in Dacia a cultelor straine, vatamatoare pentru sanatatea spirituala si corporala a geto-dacilor. De aceea nu este intimplator si fara rezonante religioase profunde ca el a determinat autoritatea regala sa dispuna distrugerea vitei de vie—planta sacra a lui Dyonisos—si ca toata preotimea dacica l-a sprijinit in acest act extraordinar. Ca mare preot si vicerege , apoi el insusi rege Deceneu, a dispus de dubla autoritate, morala (stirpind viciul betiei) si politica (organizeaza triburile si casta sacerdotala), facind dintre nobili o clasa de pilleati, ca si din categoria privilegiata mai larga ,capillati (sau comatti), din aceasta facind pentru clerul de rind o clasa asimilabila cu clasa cavalerilor romani-equites.
Deceneu considera ca viitorul si stralucirea poporului sau depind numai de inalta tinuta morala si plecind de la aceasta premisa se poate cladi un edificiu statal si social trainic, motiv pentru care, sprijinit de BUREBISTA, a infaptuit o profunda reforma sociala si religioasa a poporului geto-dac. Aceasta reforma, celebra in lumea antica, a fost pusa in practica nu prin legi oficiale si seci ci prin rabdare si educatie. Deceneu a impus sobrietatea si cumpatarea, acea modestie a sufletului ale carei valente razbat din textul lui Platon. Deceneu a cerut poporului"ascultarea de porunci" ca efect al educatiei prin dreptate. Getii fiind recunoscuti in antichitate ca fiind "cei mai drepti" dintre cei cu care se inrudeau, caracteristica desigur foarte veche.
Deceneu a fost una din acele impresionante personalitati care si-au creat un loc de frunte in istoria lumii. Un factor care l-a ajutat sa se realizeze pe sine insusi si prin asta sa fie de folos neamului sau, a fost prietenia si sprijinul pe care Burebista i le-a acordat, lucru rar in istorie. Ei s-au inteles si au claborat, armonios si eficient incit, in putini ani, au izbutit sa dureze un stat puternic atit social cit si moral.Se spune despre Deceneu că era un înţelept al neamului dacilor care trăia retras, ca un adevărat sihastru, într-un ţinut ascuns, unii cred că pe muntele sfânt al dacilor – numit Kogaionon. Deceneu era slujitor al zeului Zalmoxis iar în momentul venirii la conducerea dacilor a regelui Burebista, Deceneu era Mare Preot al dacilor. El îl ajutǎ pe Burebista, indemnându-i pe daci la abstinenţǎ.Deceneu a devenit rege al geţilor începand cu anul 44 î.e.n după moartea regelui Burebista. Era un rege venerat de către geţi. A stabilit locuinţa preoţilor lui Zamolxe pe muntele Cogeon (Kogaionon) dincolo de Dunăre. A reformat pontificatul zamolxian. A împărţit pe geţi în ordinul Piloforilor sau Pileaţilor şi ordinul Capeluttilor sau Comaţilor. A cultivat în rândul geţilor astronomia şi agricultura. A reconstruit altare noi şi a construit edificii sacre. Se pare că a urmat canoanele arhitectonice din Egipt (unde trăise) precum şi din Orient.Deceneu, un întelept al neamului său, până la înăltarea lui Burebista, a trăit retras într-un tinut greu accesibil, probabil pe muntele sfânt al geto-dacilor, Kogaionon (amintit de Strabo, identificat ipotetic cu Dealul Grădistii, pe care se aflau ruinele sanctuarelor de la Sarmizegetusa), ca un adevărat sihastru, slujitor al zeului suprem Zamolxis. Când si-a început opera sa reformatoare, ”Burebista, bărbat get”, dându-si seama de ajutoul imens pe care-l poate primi în înfăptuirea actiunilor sale, ”i-a dat o putere aproape regală”
Acelasi Deceneu, ne spune mai târziu Iordanes în amintita lucrare, ”a desfăsurat o intensă activitate de masă, la proportiile întregului neam, să-i învete pe geti întelepciunea. De aceea, getii au rămas întotdeauna superiori în filosofie tuturor barbarilor si aproape asemănători grecilor, după cum relatează Dion Chrysostomos, care a compus istoria analelor lor în forma greacă”
Tot Iordanes este acela care lărgeste explicatia referitoare la rolul exceptional al lui Deceneu în istoria geto-dacilor: ”Ceea ce le era getilor prielnic, ce le era lesnicios, ce le era de dorit era să aducă la îndeplinire ceea ce sfătuitorul lor Deceneus (Dicineus) îi învătase să urmărească în toate chipurile, judecând că le este de folos. Iar el, observând că în sufletele lor sunt gata să-l asculte în toate si că au o inteligentă naturală, i-a initiat aproape în filosofie, căci era în această privintă un maestru priceput. Învătându-i etica, i-a înfrânat de la moravurile lor barbare; transmitându-le fizica, i-a făcut să trăiască potrivit cu legile însesi ale naturii...; instruindu-i în logica mintii, i-a făcut mai iscusiti decât alte neamuri; arătându-le practica, i-a îndemnat să-si ducă traiul în fapte bune; demonstrându-le teoria, i-a îndemnat să contemple cele douăsprezece semne zodiacale si prin ele cursul planetelor si toată astronomia, i-a lămurit si în ce mod discul lunar creste sau descreste, le-a arătat si cât de mult globul de foc al Soarelui întrece în măsură rotunjimea Pamântului... Acestea si multe altele predându-le Deceneus getilor din stiinta sa, le-a apărut ca o fiintă extraordinară, încât nu numai pe oamenii mai de mijloc îi conducea, dar până si pe regi”.
Acest din urmă fapt este pe deplin confirmat nu numai de rolul deosebit pe care l-a avut pe lângă Burebista, si pe care-l cunoastem din izvoare, ci si de evenimentele care au urmat după moartea marelui rege. Se stie, astfel, că după acest eveniment tragic marele preot preia conducerea regatului geto-dac, pe care-l cârmuieste cu deosebită pricepere, reusind, măcar pentru un timp, să frâneze tendintele centrifuge ale unor conducători locali puternici, pe care impunătoarea personalitate a lui Burebista îi tinuse sub ascultare circa 38 de ani.
Graiul nu poate reda măretia acestor vremuri si fapte; ele adeveresc si vor adeveri peste veacuri vitalitatea si întelepciunea românilor care, trecând prin grele încercări, au rămas neclintiti si au prins de fiecare dată noi puteri, ridicându-se, asemenea stejarului după furtună, si mai mândru spre soare. ipedia
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri