Un eunuc, Cai Lun, i-a vorbit împăratului He despre zhi pe la anul 105 d.Hr. Doar cîteva fragmente de hîrtie scrisă au fost găsite în mormintele Han. Din cîte ştim, oamenii epocii Han foloseau hîrtia mai ales pentru împachetat peştele. Şi totuşi scriau ca nebunii: poezie, probleme matematice complexe, istorie, un dicţionar-mamut, rapoarte guvernamentale, precum şi primul recensămînt de proporţii din istoria omenirii, care s-a păstrat pînă astăzi (57.671.400 de oameni, în anul 2 d.Hr.). Scriau cu pensule şi cerneală din negru de fum pe tăbliţe de lemn sau fîşii de bambus, precum şi pe mătase. S-au păstrat zeci de mii de astfel de documente, care le-au dezvăluit cercetătorilor stilul de viaţă de acum două milenii.
De exemplu, ştim dintr-un set de documente juridice, descoperite în provincia Hubei, că respectul tradiţional al chinezilor pentru cei vîrstnici era impus cu asprime. "Legea cerea ca o nevastă care bătea un bunic sau o bunică să fie "aruncată în piaţă", ceea ce însemna că era tăiată în bucăţi" - spune Robin D. S. Yates, cercetător la Universitatea McGill din Montreal, care a studiat scrierile de pe fîşiile de bambus din Hubei.
"În sfîrşit, toată lumea e a mea" - se spune că ar fi afirmat primul împărat Han, Liu Bang, după ce a revendicat tronul imperial în anul 202 î.Hr., primul dintre cei 27 de Liu ce aveau să ajungă la putere. Departe de a cuprinde întreaga lume, stăpînirea lui se întindea pe circa jumătate din China de astăzi. Un om aspru şi comun, ca şi numele lui - China e plină de bărbaţi pe nume Liu -, el îi dispreţuia pe confucianiştii învăţaţi, pe care îi recunoştea imediat după pălăriile lor ţuguiate. Potrivit unui incident povestit de un renumit istoric Han, Sima Qian, cînd Liu Bang s-a întîlnit o dată cu un astfel de erudit, "imediat i-a smuls oaspetelui pălăria din cap şi a făcut pipi într-însa".
Liu Bang fusese un demnitar mărunt în dinastia precedentă, Qin (sau Chin, de la care se trage şi numele "China"). Dinastia Qin a fost prima care a unit într-un singur stat regatele, veşnic în conflict, ale Chinei. A fost însă şi extrem de crudă, prăbuşindu-se în scurt timp. Cu perspectiva unui tron vacant, Liu Bang a strîns armată. Cel mai puternic adversar al lui, un general pe nume Xiang Yu, l-a capturat pe tatăl lui Liu şi i-a trimis acestuia un ultimatum: "Predă-te sau îl fierb de viu pe venerabilul tău părinte!"
Liu Bang i-a răspuns doar atît: "Trimite-mi şi mie un bol din supă."
Bravada i-a reuşit. Tăticul a scăpat negătit, iar Liu Bang l-a înfrînt pînă la urmă pe Xiang Yu, care, ca să scape de umilinţă, s-a sinucis împreună cu singura concubină care îi mai rămăsese.
Învingătorul şi-a stabilit capitala în cetatea Changan ("Pacea Eternă"), ale cărei ruine zac astăzi în suburbiile oraşului agitat şi plin de turişti care a succedat-o, Xian ("Pacea Apusului"). Printre acele ruine am stat, într-o după-amiază de iunie, pe o movilă înaltă de vreo 15 metri - locul unde era cîndva palatul lui Liu Bang. Liu Bang, cunoscut şi sub numele de Gaozu, "Înaltul Strămoş", (împăraţilor li se confereau adeseori, postum, nume simbolice) şi-a denumit palatul Bucuria ce Dăinuie. Bucurie? Mi s-a părut că aud ţipete din ruine. După moartea lui, în anul 195 î.Hr., împărăteasa Lu Zhi a încercat să "deturneze" imperiul pentru familia ei. A pus să fie omorîţi cîţiva dintre fiii lui Liu Bang făcuţi cu concubinele şi, pentru siguranţă, a mutilat-o pe amanta lui favorită şi a aruncat-o într-o latrină. A confiscat domeniile - prăzi ale clasei conducătoare - de la rudele şi generalii loiali defunctului împărat şi le-a dat neamurilor ei. Au trecut cincisprezece ani pînă cînd clanul Liu a reuşit să redobîndească tronul, înscăunînd pe unul dintre fiii rămaşi în viaţă ai lui Liu, împăratul Wen. Clanul Liu a nimicit apoi toate rudele împărătesei care i-au căzut în mînă.
Oh, femeile dinastiei Han! Şi nu a fost ultima dată cînd o împărăteasă sau concubină s-a implicat în jocul periculos al politicii.
Împăratul Wen, scriu istoricii, a cîştigat simpatia populaţiei prin abolirea cruntelor pedepse pe care dinastia Han le preluase de la dinastia predecesoare, Qin, cum ar fi tăierea piciorului stîng al bărbatului care silea o femeie să-i fie soţie. Dar studiind atent legislaţia Han, Yates se îndoieşte că împăratul Wen ar fi fost atît de mărinimos. "Ceea ce văd e că a eliminat cîteva pedepse minore - a afirmat el -, dar nu mutilările cumplite precum tăierea nasului."
Unii din învăţaţii de la curtea Han au încercat să explice toate evenimentele prin inevitabila succesiune ciclică: yin, întunecat şi rece, şi yang, luminos şi cald. Cu siguranţă că ei au avut parte de amîndouă prin împăraţii lor. Cînd istoricul Sima Qian l-a ofensat pe împăratul numărul 5, Wu Di, îndrăznind să ia apărarea unui general în dizgraţie, acesta a ordonat să fie castrat. (Sima Qian a continuat să-şi scrie istoria, poate cel mai important text al întregii perioade Han.) sursa:natgeo.ro
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri