De pe tinutul de unde Soarele isi incepe calatoria pe bolta cereasca, vizitand meleagurile tarii noastre, vin cele mai noi descoperiri referitoare la venerarea discului solar: cinci sanctuare dedicate acestui cult.

In luna martie a.c., urmarind firul descoperirilor reprezentate de fortificatiile ridicate de romani pe malul vechi al Dunarii cu scopul protejarii anticului drum danubian, atentia mi-a fost atrasa de localitatea Seimeni. Situata la mai putin de 10 km de Cetatea Axiopolis, fondata de catre regele de origine greaca a Traciei, Lisimach, localitatea Seimeni este mentionata pentru prima data in jurul anului 1600. O parte dintre soldatii domnitorului Constantin Serban s-au rasculat impotriva lui si au trecut Dunarea. Acesti soldati se numeau seimeni, si se pare ca au intemeiat localitatea cu acelasi nume. Insa, dovezile arheologice sustin ca alti locuitori au fost fermecati de frumusetea malului dunarean, cu multe secole in urma, in sudul localitatii a fost descoperita o asezare din perioada Latene.

Descoperirile efectuate la inceputul anului prezinta un fapt surprinzator: soldatii fugari au intemeiat noua localitate exact peste un superb sanctuar tracic sau geto-dacic. De fapt, o buna parte din sanctuar a fost distrus prin construirea caselor si de catre factorii de mediu (lacul), intreaga zona fiind supusa eroziunii.

Cel mai cunoscut sanctuar de la noi din tara inchinat cultului solar este cel de la Sarmisegetuza, in cadrul caruia “Soarele de andezit” are un diametru de 7,1 m. Comparativ cu acesta, sanctuarul de la Seimeni se prezinta cu 58 de discuri, posibil din lespezi de piatra, fiecare disc avand diametrul de 20 m. Intr-un singur disc ar incapea o intreaga gospodarie: casa, curte si anexe. Discurile sunt separate intre ele de ziduri cu grosimea de 4,3 m, insa, exista si discuri grupate cate doua. Pe unul din discuri, avand o pozitie centrala (intreg ansamblul are forma ovala), se observa o forma spiralata, o posibila rampa catre zeul suprem.

La mai putin de 25 km de Seimeni se afla localitatea cu nume parca predestinat sa insoteasca primul sanctuar descoperit la altarul Zeului Soare: Mireasa. Cununa ii este impodobita cu patru cochete discuri cu diametrul de … 28 m, amplasate pe malul unui parau.

Alaiul nu se lasa asteptat: nu trebuie decat sa ne indreptam privirile spre sudul Dobrogei. Acolo unde apele marii patrund insistent pana la poalele dealurilor, racorindu-le, se afla doua localitati apropiate, Virtop si Albesti. Un mic rau se strecoara vioi printre pliurile dealurilor, pierzandu-se in sclipirile golfului. Este martor mut al mileniilor de istorie si inca mai pastreaza ecourile incantatiilor izvorate de pe platourile misterioase ale celor doua sanctuare , odata cu apa izvoarelor.

Din sanctuarul situat la limita de est a localitatii Virtop se mai pot observa 2 discuri cu diametre de 20 m, incadrate de ziduri, iar din cel situat intre localitatile Virtop si Albesti se mai observa 8 discuri, doua dintre ele cu diametre de 24 m, restul avand diametre de 20 m.

Insa descoperirile nu se opresc aici, localitatea Albesti prezentand o noua surpriza: doua discuri masive cu diametrul de 28 m, descoperite in sudul localitatii, indica locul unui alt sanctuar inchinat cultului solar.

Prin amplasarea sanctuarelor pe cursuri de apa (la Seimeni – pe malul Dunarii, la Mireasa – pe malul unui parau, la Virtop si Albesti – pe malul Raului Albesti) se confirma ipoteza conform careia getii adorau apele. Strabon a scris despre “gura sacra” a Istrului, unde getii isi desfasurau activitatile culturale, iar in a sa Geografie, relateaza despre muntele cu pestera lui Zalmoxis, socotit sfant impreuna cu raul care curge pe langa el.

Dio Cassius ne spune ca Decebal ar fi ascuns tezaurul statal sub albia raului Sargetia, dupa ce a deviat cursul apei si l-a readus apoi in albia initiala. Se certifica natura religioasa a obiectelor de sub apa, care au capatat virtuti sacre, prin faptul ca Traian a daruit zeilor un corn aurit de bou – un rhyton – luat din tezaurul dacic.

Legenda Sargitiei, existenta cu mult inaintea lui Decebal – regele Audeleon, in povestea scrisa de Diodor din Sicilia, a ingropat comoara sub raul Sargentia – intareste mitul apei vii, curgatoare, in care se pot practica imbaieri rituale cu rol de purificare.

Dovada importantei religioase a cultului solar in Dobrogea este dimensiunea sanctuarelor descoperite – cel de la Seimeni are o suprafata de aproximativ 500.000 mp, cat si densitatea lor: pe o distanta de 70 km exista nu mai putin de cinci sanctuare dedicate acestui cult.

Aceasta carte dobrogeana, citita doar pe jumatate, mai are multe mistere de elucidat, iar viitoarele explorari ale acestor situri arheologice vor dezveli cu siguranta enigmatice surprize.

Autor: Pintilie Stefan-Cristian