Legenda spune ca un tanar print pe nume Khurram, fiul imparatului mongol Jahanghir si al unei frumoase printese afgane, s-a indragostit pe cand avea cinsprezece ani de fiica primului ministru al imperiului, fermecatoarea Arjumand Banu Begram. Nunta nu a putut fi celebrata imediat pentru ca printul mostenitor al tronului a fost nevoit sa incheie o casatorie diplomatica cu o printesa persana. La 22 mai 1612, cand florile isi deschideau petalele, cei doi si-au unit destinele. Tanara a primit un nou nume, Mumtaz Mahal sau ,,perla palatului,, chiar de la socrul sau, imparatul Jahanghir.
Devenit conducator in 1628, si guvernand pana in 1658, Khurram si-a schimbat numele in Shah Jahan care insemna si Imparatul Lumii. Desi noua sotie a fost adaugata la haremul sau, fara indoiala ca intreaga sa dragoste s-a indreptat catre Mumtaz Mahal. Ea a fost cea care il insotea pretutindeni, la ocazii festive, campanii militare si ii era cel mai bun sfetnic in problemele importante ale statului. Castoriti timp de nouasprezece ani, regina i-a daruit paisprezece copii. In 1631, in timpul campaniei de inabusire a rebeliunilor din regiunea Burhampur, ea l-a insotit pe imparat pe campul de lupta. Aici s-a imbolnavit si la scurt timp dupa ultima nastere s-a stins din viata in bratele sotului sau. Dupa aceasta tragedie, Shah Jahan s-a hotarat sa construiasca un mausoleu, asa cum promisese, in memoria mult iubitei sale sotii, prin care a dorit ca posteritatea sa-si aduca aminte de iubirea si profunditatea sentimentelor sale de dragoste. Inceputa in 1631, constructia, cu o arhitectura ce imbina elemente ale stilurilor persan, indian, otoman si islamic, a fost amplasata pe malul raului Yamuna, in orasul indian Agra, si a fost terminata in 1653.
Pentru a transpune in piatra durerea suveranului, au fost adusi sculptori din Bukhara, caligrafi din Siria si Persia, pietrari din sudul Indiei, meseriasi din Baluchistan, matematicieni, bijutieri si muncitori obisnuiti din intreaga Indie, insumand in total un numar de peste 20 000 de oameni care au contribuit prin efortul lor la inaltarea monumentului. Materialele pentru constructie au fost adunate din intreaga Asie si transportate cu ajutorul a 1000 de elefanti. Pentru decoratiuni s-au folosit marmura alba din Rajahstan, jad si cristal din China, turcoaz din Tibet, safire din Sri Lanka, agate din Yemen, coral din Arabia, in total 28 de tipuri de pietre pretioase si semipretioase.
Constructia se remarca printr-o simetrie perfecta. Pe o terasa de marmura, in centru, se inalta uriasul Dom care adaposteste mormantul incustrat cu pietre pretioase a reginei. Domul este inconjurat de patru minarete asezate in fiecare colt. In interior se mai gaseste o gradina superba cu fantani arteziene, iar aleea sau intrarea principala este strajuita de arbori ornamentali, intregul complexul reflecatandu-se fascinant in oglinda apei ce inconjoara constructia. Ansamblul include si doua moschei asezate simetric fata de domul principal. Imparatul ar fi intentionat sa mai construiasca pe cealalta parte a raului Yauma un mausoleu din marmura neagra precum si un pod de legatura intre cele doua constructii. Dar intentiile sale au fost spulberate de fiul sau Aurangzeb care l-a detronat si tinut inchis opt ani pana la moartea sa in 1666. Ramasitele i-au fost asezate in interiorul Domului intr-un sicriu, alaturi de cripta sotiei sale. Celebrul poet indian Ribindranath Tagore a denumit acest monument romantic, Taj Mahal - ,, lacrima dragostei,,.
Sursa-Universul Romanesc
-->
Răspunsuri