Faptele gândului prin timpi şi spaţii

[Ioan Muntean]

„Nu moare cineva, nici nu se naşte la timp nepotrivit. Copilul nu începe a vorbi la timp nepotrivit, nici nu devine adolescent la timp nepotrivit. Sămânţa aruncată nu răsare la timp nepotrivit. Există un timp pentru orice.”

(Mahabharata, cel mai lung poem care a fost compus vreodată, povesteşte lupta dintre două familii princiare, cei 100 de Kaorava şi verii lor, cei cinci fraţi Pandava. Zeii participă la aceste conflinte; zeul Crisna ia partea celor cinci fraţi şi îi ajută să câştige. Pe parcursul povestirii, Crisna îşi prezintă învăţătura într-un lung poem – Bhagavadgita, Cântecul celui Preafericit.)

[CIOBOTARIU MARIA]

"INDIA ARE IN SINE CEVA INSESIZABIL, CEVA DE LEGENDA ANTICA. SE PARE CA NISTE FARMECE STAPANESC SUFLETUL EI. EA ESTE MIT SI IDEE, VIE SI VIZIUNE SI, IN ACELASI TIMP, CEVA PERFECT REAL, PALPABIL, PERCEPTIBIL. SE POT VEDEA AICI SI CONTURURILE INSPAIMANTATOARE ALE UNOR CORIDOARE INTUNECOASE, CARE PAR CA VOR SA NE INTOARCA INAPOI IN NOAPTEA PRIMITIVITATII, DAR TOT AICI SE POT SIMTI PLINATATEA SI CALDURA ZILEI " JAWAHARLAL NEHRU - DESCOPERIREA INDIEI

[Lenuş Lungu]

Mahabharata (compus între 300 î.Hr. şi 300 d.Hr.) are onoarea de a fi cea mai lungă epopee din literatura lumii, 100.000 de linie strofe 2 (deşi critică ediţia cea mai recentă modificări aceasta să scadă la aproximativ 88 de mii), ceea ce face de opt ori, atâta timp cât lui Homer Iliada şi Odiseea împreună, şi peste 3 ori mai mult ca Biblia (Chaitanya VII). Potrivit versiunii Narasimhan, doar aproximativ 4000 de linii se referă la povestea principală, restul conţin mituri suplimentare şi învăţăturile. În alte cuvinte, Mahabharata seamana cu o lungă călătorie cu drumuri secundare şi mai multe rute ocolitoare. Se spune că "tot ce este aici este găsit în altă parte. ” Dar ceea ce nu este aici este nicăieri în altă parte. "