galii

[Lenuş Lungu]

Galia (în latină Gallia, şi în greacă Galatia) a fost regiunea Europei de Vest care include nordul Italiei moderne, Franţa, Belgia, Elveţia occidentală şi părţi ale Olandei şi ale Germaniei pe partea vestică a râului Rin.În antichitate, galii, un popor celtic locuia pe acest teritoriu, precum şi în alte părţi ale Europei, vorbind limba galică. În afară de gali, existau şi alte popoare pe teritoriul nordului Italiei moderne, ca lepontii care locuiau la poalele sudice a Alpilor italieni, în Raetia. Ei nu aveau un sitem de scriere si isi lasau istoria pe seama memoriei, transmitand-o prin viu grai, prin povesti. Stramosii francezilor au fost galii. Ei erau foarte priceputi la calarit , erau razboinici mandri si cruzi, iubind lupta si petrecerea. Galii organizau deseori mari banchete care durau mai multe zile si prin care isi sarbatoreau victoriile. Ei se ocupau cu agricultura si cresterea animalelor. Le placea curatenia (ei au inventat sapunul). Cei mai multi gali traiau in sate sau ferme. Familiile locuiau impreuna in case mici. Locuintele lor erau mai ales de forma rotunda, construite din lemn si acoperite cu stuf. Ei asezau piei de animale in dreptul intrarii pentru a proteja interiorul contra curentului. Interiorul era incalzit de un foc central, care era folosit si la preparatul hranei si fierberea apei. Membrii familiei teseau panza la razboaie ( din lemn ), munceau ca fermieri si fabricau vase de lut. Galii purtau pantaloni facuti din diverse materiale. Erau vestiti pentru armele, uneltele si podoabele facute de ei, multe din lucrarile lor in metal putand fi admirate si astazi. Obisnuiau sa se impodobeasca cu bratari si fibule. Realizau lucrari artistice, cum ar fi minunate bijuterii, sculpturi etc. Celtii si-au construit forturi, pe dealuri, folosindu-le ca refugii sau magazii. Ei erau razboinici faimosi. Galii sub comanda lui Brennus au ocupat Roma cca. in anul 390 î.Hr. În lumea egee, o migraţiune a galilor răsăriteni a apărut în Tracia, la nordul Greciei, în 281 î.Hr. Un alt căpitan numit Brennus, in fruntea unei armate largi, a renunţat să distrugă Templul lui Apollo în Delfi doar în ultimul minut, văzând după legendă o ameninţare în formă de fulger. În acelaşi timp o bandă migratorie de celţi, ca. 10.000 de luptători, împreună cu femeile, copiii, şi sclavii lor treceau prin Tracia. Trei triburi galice au trecut din Tracia în Anatolia la invitaţia domnitorului bitinian Nicomedes I, care a cerut ajutor pentru lupta sa contra fratelui său. Ulterior ei s-au stabilit în Frigia şi Cappadocia în Anatolia centrală, o regiune care de atunci înainte s-a numit Galatia. Vercingetorix ( 72 - 46 î.Hr.) era print din tribul Arveni, din centrul Galliei. El a rezistat cu erosim in fata romanilor. Romanii insa, erau foarte puternici, iar conducatorul lor Cezar, s-a dovedit un mare comandant de oaste. Campania lui Cezar in Gallia a durat 8 ani ( 58 – 50 i.Hr. ). Vercingetorix s-a predat si a fost omorat in inchisoare, prin sufocare. Gallia a fost transformata in provincie romana, devenind una dintre cele mai infloritoare.