Inventatori si inventii-mica istorie a fermoarului

[Lenuş Lungu]

A fost odată un inventator care toată viaţa sa a fost măcinat de exemplul unui prieten care avea nevoie de cel puţin 30 de minute pentru a-şi încheia şireturile de la pantofi . Pe acest prieten , istoria nu l-a păstrat cu numele ci doar i-a reţinut problema . Inventatorul acesta de care v-am amintit la început se numeşte Whitcomb L. Judson  şi  este inventatorul faimosului ,,închizător de găici”. A căutat , în primii ani ai vieţii sale , o soluţie pentru a ameliora problema acelor oameni care găseau greu de parcurs distanţa de la vârful mâinii la şireturile pantofilor. Judson le-a oferit acestora soluţia care părea să răspundă tuturor aşteptărilor : o modalitate de a te încheia la pantofi folosind o singură mână.

De-a lungul anilor fermoarul a provocat râsul multora  , în primul rând datorită faptului că ,, dinţii ” săi , din fier , rugineau în faţa intemperiilor vremii. Fermoarul era de-a dreptul urât aşa , plin de rugină. Mai târziu , la mulţi ani după moartea lui Judson , fermoarul şi-a văzut nestingherit de drumul afirmării sale. Început precum povestea cu ,, răţuşca cea urâtă ” drumul fermoarului modern spre glorie l-a dus de la calitatea de moft , invenţie excentrică , la poziţia de elemnt indispensabil vieţii moderne.

Ironic însă , acum , în culmea aventurii sale , acest produs şi-a găsit liniştea datorită aceleiaşi ignoranţe care îl însoţea la naşterea sa. Este ca un liant al tuturor marilor invenţii , care după ce ajung să fie folosite la o scară mult mai mare decât au visat vreodată creatorii lor , se pierd apoi în ignoranţa universală , pentru a reveni în atenţia lumii doar la momentul la care se împotmolesc în drumul lor. 

­Fermoarul, ca majoritatea lucrurilor mici si importante, a fost inventat destul de tarziu, in 1851, cand Elias Howe a patentat un instrument cu numele complicat de “an automatic, continuos, clothing closure”, care semana cu fermoarul din ziua de azi, insa nu se inchidea foarte bine si parea inutil. Deoarece, Howe nu prea a stiut ce sa faca cu aceasta inventie, ea a ramas necunoscuta, ratand titlul de “tata al fermoarului” pe care l-ar fi putut obtine.

“Tatal fermoarului” este considerat americanul Whitcomb Judson, care a pus la punct un fermoar, care ramanea inchis, spre deosebire de acela al lui Howe care se deschidea, deoarece nu se intrepatrundeau foarte bine cele doua parti, fiind conceput pe baza unui procedeu de agatare si prindere. El a patentat noua inventie sub numele de “clasp locker” in 1891, iar20 de ani mai tarziu, el a patentat o varianta imbunatatita a fermoarului,“hookless fastener”, in 1913. Ideea de fermoar i-a venit lui Judson in timp ce se uita la un prieten cu cata greutate se leaga la sireturi. Multa vreme l-a framantat gasirea unei solutii, care sa-i ajute pe oameni sa nu mai stea atata timp aplecati pentru a-si lega sireturile.

­­Impreuna cu omul de afaceri, Lewis Walker el a deschis Universal Fastener Company, inca din 1891, pentru producerea fermoarelor si pentru distribuirea lor. Insa, fermoarul nu era chiar asa usor de produs si erau necesare masini speciale, care sa faca fata productiei in masa. Deoarece, varianta de fermoar nu era pusa la punct, acestea erau foarte greu de produs si de utilizat.
In 1914, suedezul Gideon Sundback a inventat o varianta mai buna la fermoarul lui Howe, si anume “hoockless fastener no.2”, care a fost prima versiune a fermoarului care seamana cu fermoarele din ziua de azi, adica fermoarul cu dintii care se intrepatrund. Initial, fermoarul a fost privit cu suspiciune, gasindu-i-se cusurul ca e prea excentric pentru haine sau incaltaminte. Primele produse cu fermoare din istorie au fost comandate pentru armata Americana, pentru care s-au aplicat fermoare la haine si incaltaminte.

Fermoarul s-a raspandit rapid in toata lumea, fiind folosit la haine, genti, incaltaminte, corturi, articole de sport, saci de dormit etc., ajungand ceea ce este in ziua de azi, un lucru pe care nu-l mai remarca nimeni. Insa, un inventator roman, Lucian Balan, a considerat ca fermoarul are multe calitati nedescoperite si a inventat “fermoarul multifunctional”, inventie pe care de altfel a si brevetat-o.
“Fermoarul multifunctional” are prevazut un fel de contact, care produce zgomot sau lumina cand fermoarul este deschis. Acest fermoar este facut special pentru genti, pentru cazurile in care se cauta ceva in geanta pe intuneric sau pentru cazurile in care cineva incearca sa fure din geanta. Deocamdata, acest fermoar nu se gaseste disponibil pe piata.

[Ioan Muntean]