Cu toate ca inventia hartiei este atribuita chinezilor, inca din anul 105, istoria hartiei poate fi urmarita pana in anul 3,000 i.Hr., cand era folosita in forma primara de catre egipteni. Definitia hartiei spune ca hartia este un material fabricat din celuloza, care este derivata din diferite tipuri de iarba sau lemn. Interesant insa este faptul ca termenul de "hartie" este derivat din "cyperus papyrus", planta care era folosita in Egiptul Antic pentru a fabrica papirus, forma bruta de hartie.
Papirusul in Egipt
In anul 3,000 i.Hr., egiptenii foloseau papirusul, Cyperus papyrus, o planta erbacee, perena, ce crestea de-a lungul malurilor Nilului, pentru a fabrica un material de scris, pe care ei l-au denumit papirus. Aceasta specie de stuf era prima data inmuiata in apa, apoi presata sau "batuta" cu anumite substante pentru a o face plata. Foaia plata si subtire era apoi uscata la soare, iar apoi folosita ca si material de scris. Egiptenii exportau acest papirus in alte parti, precum Roma sau Grecia. Excavatii arheologice in numeroase locuri din lume, incluzand America de Sud, au scos la iveala procese similare de fabricare a hartiei, in jurul anului 2. La un moment dat, cererea pentru acest material a crescut si din aceasta cauza, un nou material de scris, facut din piele de animal (oaie, capra sau vitel), a fost introdus pentru a inlocui papirusul.
Inventia hartiei in China
Urmatorul pas in istoria hartiei a venit in anul 105 cand chinezii au inceput sa faca hartie in timpul dinastiei Han. Creditul pentru inventarea hartiei i-a fost dat lui Cai Lun, un eunuc chinez de la curtea imperiului Hun. Lun a folosit carpe vechi, lemn de dud, ciorapi si canepa pentru a face o foaie de hartie. Fabricarea hartiei a fost una din cele 4 mari inventii ale Chinei antice, celelalte fiind: compasul, praful de pusca si imprimarea. Cu trecerea timpului, chinezii au facut cateva schimbari in procesul producerii, precum si in ceea ce priveste produsul. Au inceput sa acopere hartia cu vopsea pentru a o face mai durabila si a o proteja de insecte, iar carpele au fost inlocuite cu bambus, care s-a dovedit a fi o optiune mult mai buna.
Raspandirea hartiei in Asia
In anul 604, fabricarea hartiei a inceput sa se raspandeasca in restul lumii, Coreea fiind prima tara ce a fabricat-o dupa China. In 610, tehnica fabricarii s-a raspandit si in tara vecina, Japonia, atunci cand un calugar coreean, Don-cho, a migrat aici. Japonezii au adaugat propriile inovatii, fabricand hartia din fibre de mure si planta kozo. Pana in 645, tehnica a ajuns in Tibet, de unde s-a raspandit si in India. Chinezii, inventatorii hartiei, au incercat sa opreasca raspandirea tehnicii de fabricare pentru a pastra monopolul. In acelasi timp, anul 704 a marcat inceputul imprimarii in lemn in China, astfel a aparut primul ziar printat din lume.
Raspandirea hartiei in Orientul Mijlociu si Europa
In anul 751, dupa infrangerea armatei chineze, in batalia de la Talas, prizonierii chinezi au impartasit secretul fabricarii hartiei arabilor. Aceasta a dus la crearea unei industrii de fabricare a hartiei in Orientul Mijlociu, ce a inceput in Bagdad in 793. Arabii, la randul lor, au incercat sa preia monopolul si sa impiedice raspandirea in alte parti ale lumii. Tehnica producerii hartiei a ajuns in Egipt, in secolul 10, de unde incepuse in forma bruta. Pana in 1,150, spaniolii au adus tehnica in Europa. Acest secol a marcat si inceputul folosirii hartiei la impachetare. Marele pas in istoria fabricarii hartiei a fost facut in secolul 19, cand s-a introdus pasta de lemn in fabricare. Cu toate ca initial hartia era un lucru scump, o data cu introducerea pastei de lemn, a fabricilor si a diferitelor tipuri de hartie, costul ei a scazut in mod surprinzator. Introducerea banilor din hartie, a pungilor de hartie, a farfuriilor din hartie, a facut din aceasta o comodiatate, fara de care ne-ar fi greu sa traim.
sursa:roportal.ro
-->
Răspunsuri
Papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î.Hr. Planta de papirus era transformată în hârtie printr-un procedeu simplu. Din tulpina plantei se extrăgeau straturile fibroase, care erau apoi aşezate unul lângă altul şi acoperite de un alt strat, dispus perpendicular pe fibrele primului. Această foaie era udată şi apoi presată. După uscare, seva plantei acţiona ca un adeziv ce lipea cele două straturi, obţinându-se astfel un material pentru scris relativ neted şi, judecând după numărul mare de papirusuri ce mai există şi în prezent, destul de trainic.
Cum arăta hârtia de papirus ? Imaginaţi-vă nişte foi de 20-25 cm lăţime şi 30 cm lungime, de culoare alb-gălbui. Din vechime hârtia de papirus avea mai multe calităţi, cele mai importante privind scopul propus, anume scrierea, constau în aceea că ele erau deschise la culoare, subţiri, lucioase, rezistente, ca hârtia bună de azi.
Din cuvântul papirus derivă hârtia modernă în plan lingvistic. Din latinescul papyrus s-a format papier (franceză), papier (germană), paper (engleză). În limba română denumirea respectivă nu a derivat din latină, întrucât cuvântul hârtie are ca etimol slavul vechi chartij.
Papirusul era hârtia obţinută din plante. Cea dintâi hârtie din deşeuri a fost inventată în China în anul 105 de un secretar de la Curtea Imperială, pe nume Tsai-lun. Înainte de această inventie, chinezii scriau pe mătase, care era foarte costisitoare, sau pe tăbliţe de bambus, care erau prea grele. Tsai-lun a inventat o alternativă mai ieftină şi mai uşoară. El a anunţat Curtea că produsese hârtia, un amestec de resturi textile şi de foste plase pescăreşti. Mulţumiţi de produsul relativ neted şi flexibil, chinezii au aplicat în continuare formula, aducându-i mici modificări de-a lungul timpului. Însă hârtia a migrat spre vest cu viteza melcului, ajungând în Asia Centrală abia în anul 751, iar în Bagdad şi Damasc în 793.
Odată cu introducerea hârtiei în Orientul Apropiat, materialul cafeniu, care nu era încă înălbit, adus în Spania de invadatorii arabi, începe să se răspândească în Europa. În Spania, cea mai veche fabrică de hârtie cunoscută, a fost cea de la Jatira (Valencia) care funcţiona în 1150. Curând, în Spania, Italia, Franţa şi Germania au apărut manufacturi de producere a hârtiei, iar odată cu inventarea tiparului în jurul anului 1450, cererea pentru acest produs a crescut exponenţial.
Multă vreme hârtia era obţinută din haine vechi, zdrenţe şi alte materiale textile, numai că, treptat, cei care o produceau s-au confruntat cu o lipsă a acestor materii prime la nivel mondial. În această situaţie, devenea imperios necesară inventarea unei noi metode de obţinere a hârtiei. Francezul Antoine Ferchault de Reaumur a sugerat folosirea lemnului, după ce observase felul în care viespile îşi construiesc stupii. Astfel şi-a făcut apariţia pasta de lemn. Curând, procesul de obţinere a pastei de lemn avea să elibereze definitiv industria hârtiei de dependenţa sa faţă de zdrenţele de bumbac şi in. Înălbirea hârtiei pentru producerea unor coli imaculate a fost introdusă în procesul de producţie curând după descoperirea clorului în 1774. În felul acesta se năştea hârtia modernă, tehnologia de producere rămânând aproape neschimbată timp de peste 150 de ani.
Referitor la ţara noastră, vom constata că în spaţiul românesc, primele mori de hârtie datează din secolul al XVI-lea, când în Transilvania, în 1539, funcţiona o moară de hârtie la Orlat, lângă Sibiu. În Moldova hârtia s-a produs cu începere din 1583, iar în secolul al XVII-lea ea se fabrica şi în Ţara Românească (la Câmpulung prin 1643 şi Călimăneşti din 1646).
Primele fabrici mari de hârtie în România vor fi deschise în secolul al XIX-lea la Buşteni în anul 1882 şi la Bacău în 1886. sursa:istoriiregasite.wordpress