Invitaţie la lectură
sursa: De ieri şi de azi
#StaiAcasă #stayathome
Lectura, o posibilă soluție alternativă pentru petrecerea timpului:
Ultima romantică - Hannah Pakula
Ultima romantică este povestea unei vieți fără asemănare, cu regi, regine, prinți și prințese. La sfârșitul secolului al XIX-lea, a fi principesă născută într-o mare casă domnitoare a Europei era mai mult un neajuns decât un privilegiu. Rațiunile de stat au obligat-o și pe Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea, să accepte căsătoria cu prințul moștenitor al unui regat foarte tânăr de la porțile Orientului, România. Însă calculele capetelor încoronate și ale politicienilor s-au dovedit cu totul greșite. Ajunsă la București, Maria a descoperit că frumusețea, farmecul și inteligența o îndreptățesc să joace un rol mai important și mai folositor pentru noua sa patrie, pe care a învățat să o iubească pătimaș. Ca regină, Maria a fost simbolul dătător de speranță al României în anii grei ai Primului Război Mondial, fie mergând pe front, fie implicându-se în jocurile aparent subtile ale diplomațiilor occidentale. Ca femeie, a avut pasiuni și decepții, trebuind să lupte cu prejudecățile epocii sale. Ca mamă, a fost împlinită și a îndurat și durerea pierderii unui fiu. Ca scriitoare, a cunoscut succesul în țara ei și în întreaga lume. Ca personalitate, iradiantă și excentrică, a fost favorita presei internaționale, care a răsfățat-o cu superlative. Ca personaj istoric, a învins uitarea, chiar și în timpurile în care în patria sa nu mai era îngăduit să se vorbească despre marile simboluri și despre marile personalități. A fost, cu adevărat, ultima romantică a unei epoci irepetabile.
Martori ai Fericirii. Șapte vieți de sfinți români – Broșteanu Monica, Băltăceanu Francisca
Martiri ai credinței, martori ai fericirii, sfinți... Fiecare dintre noi a cunoscut oameni care au trăit în curățenie morală, care au vorbit despre fericire, care au trăit asemenea sfinților. Mulți români de-a lungul deceniilor comuniste au murit în penitenciare, au avut parte de experiențe atroce și de privațiuni teribile. De ce doar unii dintre ei sunt canonizati?
Pentru că martiriul celor șapte episcopi greco-catolici povestit în aceste pagini s-a petrecut în raport cu o comunitate de credință și cu un jurământ de slujire prin care ei nu-și mai aparțineau ca inși. Se puneau cu viața lor de zi cu zi la dispoziția celorlalți, devenind garanții celor mai înalte valori ale noastre ca oameni. Între gând, faptă și cuvânt nu a existat la ei niciodată o fisură. Și au făcut toate astea neîngâmfați, cu umilință și cu iubire adevarată de semeni. Proba cea mai înaltă a slujirii este să nu abjuri de la un legământ pe care l-ai făcut cu oamenii în fața lui Dumnezeu. Când, în 1948, comuniștii au desființat Biserica Greco-Catolica, al cărei rol a fost uriaș în nașterea sentimentului de nație a românilor, în educarea lor și în apariția conștiinței latinității noastre, le-au cerut episcopilor să se lepede de legământul făcut de Biserica lor în urmă cu 248 de ani. Cu toții au luat această cerință ca pe o insultă. Și au ales, cum spune unul dintre ei, «marea cinste a temniței pentru credință». (Gabriel Liiceanu)
Jurnalul unui călător boem. 1001 de femei (Ed. de buzunar) - Ciprian Ene
Privind mumia lui Mao din mausoleul omonim aflat în mijlocul pieței Tiananmen din Beijing, Ciprian afla de la ghidul său că temutul lider comunist s-a iubit cu peste 3500 de femei. Conform filosofiei taoiste, aceasta era calea pentru a obține nemurirea. Ulterior, autorul realizează că aproape toți oamenii puternici au încercat să-și găsească propria piatră filosofală făcând amor cu cât mai multe partenere. Hotărât să-și învingă demonii personali și frica de ireversibilitatea timpului, Enea pornește într-o călătorie prin 100 de țări, care durează șase ani. În fiecare dintre ele se familiarizează cu farmecele localnicelor, dar și cu peisajele, edificiile, gastronomia și tradițiile specifice. O carte savuroasă, despre lucrurile la care fiecare dintre noi visează, dar pe care puțini îndrăznesc să le pună în practică!
Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee - Tatiana Niculescu
Pe fundalul prăbușirii imperiilor și a monarhiilor, între noile granițe ale României Mari, viața politică e zguduită de o poveste de dragoste. Prințul moștenitor fuge în lume, în plină epocă antisemită, cu o femeie cu origini evreiești. Despre ei și povestea lor se va vorbi necontenit timp de decenii. Legionarii și, pe linia lor, comuniștii îi vor descrie în contururi îngroșate de ură, invidie și resentiment. Presa internațională va căuta să-i situeze când în descendența marilor iubiri interzise, când în anticamera unor tenebroase intrigi și comploturi politice. Vor fi condamnați de toți, bârfiți, hărțuiti și defăimați în ziare, în manuale și în cărți de istorie. Vor rămâne împreună în ciuda tuturor. Ce se afla însă dincolo de bârfe și clișee și ce ascund ele sub masca discursului patriotard, antisemit sau moralizator? Din documente de arhivă, scrisori inedite, memorii, jurnale și mărturii ale contemporanilor, această carte reconstruiește culisele celui mai stăruitor scandal politic din istoria interbelică a României.
Între acte - Radu Beligan
Cu o carieră de 75 de ani și o notorietate indiscutabilă în lumea teatrală internațională, Radu Beligan poate fi considerat, fără îndoială, un caz unic în istoria teatrului. Însă originalitatea sa nu e dată doar de aceste recorduri, ci mai degrabă de viziunea pătrunzătoare (care îi permite să emită judecăți esențiale privitoare la fenomenul teatral) și de o calitate care pentru mulți s-ar putea să fie o reală surpriză: aceea de intelectual și om de cultura, capabil să emită un discurs foarte valoros privitor la întregul peisaj cultural european. Între acte este o culegere de însemnări, cugetări, rememorări și comemorări care constituie tot atâtea documente ale istoriei și filosofiei teatrului. Fie că istorisește o anecdotă, fie că povestește o întâlnire cu Salvador Dali sau cu Eugen Ionescu, fie că alcătuiește tablouri succinte și grăitoare ale monștrilor sacri ai scenei românești, fie că face subtile analize conceptuale ale fenomenului teatral, Radu Beligan rămâne inconfundabil. Și poate că nu există o confirmare mai bună a acestui verdict (chiar dacă în acest volum veți găsi astfel de confirmări din partea unor personalități ale culturii universale) decât candida interpelare pe care ne-o dezvăluie autorul: „Un țigănuș de vreo zece ani se apropie de mine în targ la Bolintin: «Nu ești dumneata artistul ăla care a jucat în filmele alea?»
Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene - Silvia Colfescu
De multă vreme aveam de gând să scriu lucrurile pe care mi le mai amintesc despre câteva mătuși fabuloase. Mătușile mele adevărate, câteva mătuși adoptate și chiar mătuși ale prietenilor mei, femei care, la prima vedere, erau (unele mai sunt) foarte deosebite unele de altele, dar care se asemănau într-o anume privință: erau cu toatele niște supraviețuitoare, femei cu suflete de oțel – e drept, cele mai multe ascunse în invelișuri moi de catifea. A, să nu uit: bucureștence, desigur – măcar în unele perioade importante ale vieții lor – altfel de ce-aș scrie despre ele „istorioare bucureștene”? Voiam să scriu pentru că mi se pare nedrept să las să se piardă amănuntele pline de farmec – sau de haz – ale vieților lor, amestecate de-a valma în fluviul destinelor ultimului veac. Am tot amânat, prinsă în plasa unor ocupații care mi se păreau mai importante. Până într-o zi, când o observație a unui prieten m-a făcut să-mi dau seama că e mai important să scriu despre ele, trecătoarele. Înainte de a deveni eu însămi, pentru cine știe cine, o mătușă fabuloasă. (Silvia Colfescu)
Sursa prezentărilor: libris.ro (de unde pot fi comandate)
-->
Răspunsuri
Am stat acasă şi o să mai stăm ceva... Ce-am citit în acest timp? Cine completează lista după mine?
Am citit recent (săptămâna trecută) o carte oferită de Ioan Muntean (în calitate de editoir al ei), o carte de versuri al unui autor anonim, care doreşte să-şi păstreze anonimatul... Poeziile sale cu teme religioase şi filozofice sunt extraordinare... Poate vom primi încuviinţarea de afişare a ei şi online: Vasile Zaharov - "Se aude-aplug, ruga de pe urmă..."