Iosif Vissarionovici Djugasvili – Stalin (1879-1953)-Nascut Iosif Vissarionovici Djugasvili la 21 decembrie 1879 in orasul Gori din Georgia, in Caucaz, Stalin a fost terorizat in copilarie de tatal sau alcoolic, un cizmar saracit. Dupa moartea tatalui, copilul de 11 ani avea sa fie rasfatat de mama sa care il iubea exagerat de mult, visand sa faca din el un preot ortodox. S-a inscris la seminarul teologic din Tiblisi la varsta de 14 ani, si atitudinea sa rebela I-a atras porecla de Koba, dupa numele legendarului bandit si rebel georgian. In scurt timp s-a simtit incorsetat de aspra disciplina ce domnea in seminar si sub acuzatia de a fi raspandit idei subversive, a fost exmatriculat din seminar in 1899. Dupa trei ani era membru al sectiunii georgiene a Partidului Social-democrat si in aceasta calitate calatorea prin Caucaz, facand agitatie printre muncitori si organizand greve. Asemeni contemporanului sau german Adolf Hitler, tanarul “Koba” provenea dintr-un mediu familial sordid si brutal si parea complet lipsit de perspective in tinerete. Spre deosebire de Hitler, ucenicul revolutionar georgian nu avea nici carisma, nici talent oratoric, dar era curajos, necrutator si un stralucit organizator. Limba lui materna era gruzina, o limba foarte diferita de rusa insusita ulterior, pe care a vorbit-o toata viata cu un pronuntat accent gruzin.Stalin isi propunea sa transforme Uniunea Sovietica dintr-o tara eminamente agrara intr-o putere industriala moderna. Pentru a atinge acest obiectiv era dispus sa sacrifice vieti omenesti la o scara fara precedent. La sfarsitul anului 1928 a expropriat terenurile fermierilor din clasa de mijloc (kulaci) “deportandu-i” sau omorandu-i pe cei care opuneau rezistenta. Regimul lui Stalin a pus in aplicare o serie de “planuri cincinale” prin care urmau sa fie realizate coletivizarea si industrializarea. Administratia lui a finantat industria exportand cereale si alte produse, in ciuda foametei devastatoare care a bantuit Uniunea Sovietica in 1932. Milioane de oameni care au opus rezistenta au fost executati si mai multe milioane au murit de inanitie. Potrivit unei estimari din 1988 cu privire la numarul victimelor colectivizarii fortate din 1928 –1933, acesta s-a ridicat la 25 de milioane. Pe parcursul primului plan cincinal, opozitia impotriva lui Stalin s-a materializat intr-o rascoala taraneasca pe care dictatorul a inabusit-o fara probleme. Investit cu o putere absoluta, Stalin a initiat o serie de purificari politice incepand cu anul 1934. In momentul in care Congresul al XVII-lea al partidului si-a manifestat sprijinul pentru Serghei Kyrov, un moderat si un potential rival, Stalin a pus la cale asasinarea lui in decembrie 1934.Stalin a fost un ucigas de comunisti mult mai eficient decat s-a dovedit vreodata politia tarista. De exemplu in 1939, 98 din cei 139 de membri ai Comitetului Central ales in 1934 fusesera executati, iar 1108 din cei 1966 de delegati la Congresul al XVII-lea arestati. Evident, Stalin urmarea in primul rand sa preintampine instalarea vreunei puteri independente in fruntea tarii. Sub conducerea sefului KGB Lavrenti Beria, politia secreta a arestat, executat, exilat sau intemnitat in inchisori sau lagare de munca pe oricine a indraznit sa formuleze vreo obiectie la adresa conducatorului, aducand astfel populatia la ascultare. In ajunul celui de-al doilea razboi mondial Stalin crease probabil cea mai autoritara dictatura a timpurilor moderne, o structura de guvernare care se insinua in toate aspectele vietii sociale, anihiland libertatile civile. Marea Teroare s-a manifestat in intreaga societate sovietica, incurajand oamenii sa-si imagineze conspiratii peste tot si sa devina informatori. Oricare ar fi fost scopul initial al acestor epurari, s-a ajuns la un fel de nebunie generalizata, ceva similar vanatorii de vrajitoare din primele secole. In 1939, Stalin a fost nevoit sa puna capat acestor proceduri. Dupa perioada ramasa in istorie sub numele de Marea Teroare, dictatura stalinista a guvernat fara a intimpina cea mai mica rezistenta, desi Stalin poza in continuare drept un modest secretar de partid ce fumeaza pipa.Printre masurile economice adoptate de Stalin se numara si colectivizarea fortata a agriculturii, o actiune extrem de nepopulara care a starnit nemultumiri in randul taranilor. La inceputul anilor treizeci, din ordinul lui Stalin, milioane de tarani au fost omorati sau lasati sa moara de foame, astfel ca pana la urma colectivizarea s-a generalizat in lumea satelor.Sosise momentul unui efort conjugat pentru industrializarea tarii. Stalin a declarat ca Uniunea Sovietica se afla cu cel putin 100 de ani in urma vestului capitalist, dar va trebui sa recupereze diferenta in10 ani, altfel va fi zdrobita. Fidel conceptiei marxiste privind eterna lupta dintre socialism si capitalism, el era constient ca U.R.S.S. era inconjurata de inamici. Singura solutie a progresului era considerata a fi planificarea de stat. Intr-un stat cu un singur partid nimeni nu se incumeta sa contrazica comunicatele guvernamentale care exagerau succesele si mascau greselile sau le puneau pe seama tradatorilor si sabotorilor . Cu toate acestea, rezultatele obtinute nu erau de loc neglijabile. In 10 ani URSS devenise un stat puternic industrializat, o realizare cu atat mai importanta cu cat sovieticii nu aveau in vedere doar perioada imediat urmatoare, ci lucrau pe termen lung. Standardul de viata a ramas insa scazut, deoarece nu se investise in productia de bunuri de larg consum. Toate resursele fusesera folosite pentru a crea infrastructura necesara unui stat industrial - fusesera construite cu sutele fabrici,uzine electrice, baraje, orase industriale, masini si tractoare. Realizarile Uniunii Sovietice erau admirate nu numai de partidele comuniste din alte tari, care urmau modelul politic sovietic, ci si de unii oameni de stiinta, de scriitori si de intelectuali straini. Uniunea Sovietica era privita ca un nou tip de societate iar planificarea era considerata solutia progresului economic si social. Aceste idei erau cu atat mai credibile, deoarece tarile vestice erau devastate de Marea Criza din 1929 si pareau neputincioase in combaterea saraciei si somajului. Admiratorii Uniunii Sovietice tratau cu indiferenta marile probleme ale societatii sovietice, considerandu-le greutati inerente ale inceputului.In ciuda disfunctionalitatilor inregistrate, programul de industrializare al lui Stalin a fost, pe termen scurt, un succes.Imensele pierderi materiale suferite in timpul celui de-al doilea razboi mondial n-au impiedicat Uniunea Sovietica sa devina cea de-a doua putere industriala a lumii. Pe termen lung, insa, politica agricola si cea industriala impuse de liderul sovietic au afectat grav economia sovietica.Ca dictator al Uniunii Sovietice, Stalin a influentat soarta multor oameni vreme de aproximativ un sfert de secol. De fapt, daca inraurirea de ansamblu a unui dictator asupra generatiei proprii ar fi proportionala cu numarul de persoane supravegheate, cu gradul de control asupra indivizilor si cu timpul cat a ramas la putere, probabil ca Stalin ar fi considerat cel mai puternic dictator din istorie.Ce pasiuni il dominau pe Stalin? Un a singura, o patima atotcuprinzatoare insa, absoluta, de car era realmente coplesit: setea de putere. Era se poate spune, o patima de maniac, de satrap asiatic din vremuri de mult apuse. Practic, Stalin era robul acestei patimi: numai ei ii consacra tot timpul sau, numai in aceasta sete de putere vedea telul adevarat al vietii sale.Stalin nu a avut ceea ce se cheama o familie. Doar franturi de camin. Se spune ca a avut trei copii. Cel mai cunoscut, a fost o fata, Svetlana. Vasili era ofiter de aviatie, general. Alcoolic, a ajuns un ratat. Svetlana si Vasili proveneau de la cea de-a doua sotie, Nadejda Aleluieva, care neputand suporta tracasarile ce i le facea Stalin, a sfarsit prin a se sinucide.Prima sotie se numea Ecaterina Svanizde, si se casatorisera in 1902 la Tblisi. Din aceasta casatorie rezultase un baiat, Iakov. Mama avea sa se stinga la scurt timp dupa ce-l adusese pe lume. Cat priveste pe Iakov, el a pierit in timpul celui de al doilea razboi mondial in Germania, intr-un lagar de prizonieri. Stalin nu a intreprins nimic sa-l salveze.Stalin poseda o fire rece, s-ar zice lipsit de sentimente omenesti. Ca dovada ca din ordinul lui au fost condamnati pentru alte crime impotriva securitatii statului, aproape patru milioane de cetateni. Tot din ordinul lui Stalin N.K.V.D.-ul a ucis zeci de mii de ofiteri si cetateni polonezi. Dar, autorul moral al altor milioane de vieti secerate in tarile satelite U.R.S.S. dupa cel de-al doilea razboi mondial, este tot Stalin. Bilantul este de neimaginat, iar orice caracterizare este insuficienta.Stalin a fost descris ca si o personalitate puternic accentuata, combinatie a unei firi hiperperseverente. S-a remarcat printr-o tenacitate neobisnuita, urmarindu-si neabatut convingerile. S-a bucurat de o sanatate de fier, pe care si-a menajat-o, mai ales in cea de a doua parte a vietii, printr-un trai cumpatat si fara excese, desi poporului se straduia sa-i ofere o cu totul alta imagine. De pilda, Stalin locuia intr-o cladire, la Usovo, in apropierea Moscovei si nicidecum la Kremlin cum se raspandise zvonul. Ferestrele apartamentului sau, luminate toata noaptea, incercau sa acrediteze credinta ca „tatucul” lucra neobosit pentru binele poporului sovietic.Stalin suferea de fobia oamenilor. Nu suporta prezenta altora. O arterioscleroza ivita in anii razboiului a inceput sa progreseze cu rapiditate dupa 1945. Pana atunci nu a tinut seama de nici un avertisment al medicilor. I se recomandase un regim alimentar strict, sarac in calorii. Stalin proceda invers: ingurgita mari cantitatea de alimente. In loc de repaus muncea mult, perturband ritmul biologic, inversand ziua cu noaptea. Cat priveste medicatia prescrisa de medici, el o inlocuise cu una personala, deprinsa de la tara: cateva picaturi de tinctura de iod intr-un pahar cu apa. El suferea de un complex de inferioritate, manifestat prin atitudinea sa fata de diversele domenii ale stiintei, in special ale medicinei. In creierul lui Stalin arterioscleroza progresa sub forma insidioasa ce caracterizeaza boala Alvarez. Au aparut halucinatii, iar vorbirea i s-a ingreunat. In 1952 caracterele specifice tiranului erau pregnante. Stalin isi ura poporul si se izola de el.La 13 ianuarie 1953, delirul sau de persecutie avea sa devina public cu prilejul procesului intentat medicilor ce-l ingrijeau, sub pretext ca ar fi vrut sa-l suprime. S-a vazut atunci ca doua treimi dintre cei presupusii vinovati, erau evrei. Rezulta deci ca nu era altceva decat o forma deghizata de pogrom. Din fericire, mai inainte ca actiunea sa ia o amploare mai mare, un atac cerebral l-a doborat pe Stalin.Dictatorul a suferit de ceea ce se cheama „narcisism malign” termen datorat psihanalistilor si care defineste un sindrom care are la baza teoria lui Freud. Amestec insolit de paranoia, megalomania si isterie, Stalin era susceptibil la orice, s-a considerat atotstiutor si nu admitea nici cea mai mica observatie, crezandu-se tinta unor atacuri si conspiratii. Fapt caracteristic, ideea dominanta care pune stapanire pe bolnavul de narcisism laturi de autoadulare, o constituie dorinta de putere, ca scop suprem si nu ca mijloc pentru satisfacerea altor teluri. Individul fuge de colectivitate si in acelasi timp se simte bine cand in preajma sa nu se afla cativa oameni, ci mari multimi. Bolnavii de narcisism sunt incapabili sa lege o casnicie si sa intemeie o familie, in schimb reusesc, indiferent d mijloace, sa fie adulati de mase. Traiesc in mod vampiric din proslavirea ce li se face, din puterea nemarginita pe care o exercita. Simt nevoia sa-si controleze zilnic mecanismul puterii si fac noi si noi victime. Suferintele nu trezesc nici un ecou, fiind creata o anumita stare specifica, explicabila, dar imposibil de acceptat.Stalin a exercitat, la cateva decenii dupa moartea sa, mai multa influenta asupra lumii decat orice personalitate politica in viata.Adolf Hitler (1889-1945)-A fost conducator al guvernului si al politicii germane si unul dintre cei mai puternici dictatori ai secolului 20, care a convertit Germania intr-o societate complet militarizata si a lansat cel de al 2 Razboi Mondial. Facand anti-semitismul un lucru de baza in propaganda si politicile sale, el a construit partidul nazist intr-o miscare in masa. Pentru un timp, a dominat o mare parte din Europa si din Africa de Nord. El a cauzat macelul a milioane de evrei si a altora pe care el ii considera inferiori.Hitler s-a nascut in Braumau am Inn, Austria, pe 20 Aprilie 1889, fiind fiul unui neimportant oficial al vamii si al unei tarancute. Un student slab, nu a terminat niciodata liceul. A optat pentru admiterea la Academia de Arte Plastice din Viena, dar a fost respins din cauza lipsei de talent. Stand in Viena pana in 1913, mai intai a trait intr-o pensiune pentru orfani, mai tarziu traind din micile castiguri din tablourile pe care le-a pictat. A citit vicios, developand convingeri anti-evreice si antidemocratice, o admiratie pentru individualitatea de neoprit si o grija pentru mase.In primul razboi mondial, Hitler, pe atunci era in Munich, se oferise voluntar in serviciul armatei bavariene. S-a dovedit un soldat dedicat si curajos, dar nu a fost niciodata promovat mai mult de clasa I soldat deoarece superiorii sai considerau ca nu avea calitati de conducere.Dupa infrangerea Germaniei in 1918, s-a intors la Munich, ramanand in armata pana in 1920.Comandantul lui l-a facut un ofiter de educatie, cu mandatul de a opri pornirile sale impotriva pacifistilor si ideilor democratice. In septembrie 1919, s-a alaturat partidului Muncitorilor Germani nationalist, si in aprilie 1920 a inceput sa lucreze cu timp complet pentru partid, acum redenumeste partidul in partidul national socialist al muncitorilor germani ( partidul nazist). In 1921, a fost ales presedinte al partidului (Fuhrer) cu puteri dictatoriale.Hitler si-a dat seama, probabil de la inceputul carierei sale politice, de posibilitatile sale. El si-a dezvoltat unele dintre aptitudini cu indemanare, capatand gustul performantelor. Era perfect constient in acelasi timp si de limitele sale, motiv pentru care facea tot ceea ce era posibil sa-si ascunda defectele in fata anturajului sau in primul rand si apoi in fata publicului. Acest sentiment de inferioritate in unele privinte explica tendinta sa de izolare si interesul sau pentru grandomanie.Hitler a incercat pe tot parcursul vietii sale sa adapteze intuitiei sale, mersul evenimentelor. Pentru el „intuitia” era de fapt o exprimare a ideii de Dumnezeu. El deducea, cu o logica, privita de el ca irefutabila, ca fusese „ales’ pentru a realiza aceasta misiune. Instrumentul sau era ideologia national-socialista, nascuta din nazuintele curmate ale unor grupuri de „stalpi de cafenea si berarii” din primul razboi mondial, miscare fasonata si condusa ulterior, dupa cum se stie de Hitler. Aceasta misiune, aceasta sarcina pe care el insusi o privea ca „formidabila” ii acapara tot timpul, toata energia sa , toata indemanarea sa si intreaga sa capacitate intelectuala, necesitand o existenta fizica si psihica fara limite, si mai ales, o credinta nestramutata.Vocabularul ii era extrem de bogat – depasea cu mult cateva mii de cuvinte – iar memoria ii era stupefianta, si ea nu l-a tradat nici o clipa, aceste doua elemente fiind principalii factori care, atata timp cat a trait, i-au atribuit si intarit aureola sa de infailibilitate. Hitler se considera artist, iar viata sa personala reflecta aceasta tendinta de boem pe de-o parte, iar pe cealalta parte, pretentia sa de a fi un om apartinand… Renasterii!Ranile primite in cursul primului razboi mondial se vindecasera complet si ranile atacului cu gaze asfixiante pe care-l suferise au fost si ele eliminate. Astfel, Hitler a debutat in politica cu o sanatate de fier si abuza de ea in continuare. Aceasta atitudine facea parte din imaginea de supraom pe care voia s-o ofere poporului despre sine. Pentru citit trebuia sa se foloseasca de ochelari, dar de fapt se ferea sa fie vazut astfel. Dupa 1938, odata ajuns in fruntea statului, a devenit mai prudent, a inceput sa se ingrijeasca. Voia sa traiasca cat mai mult posibil caci „viata era indispensabila pentru ca el era omul ales de providenta”. Risipirea ei ar fi afecta misiunea sa. De acum ducea o viata linistita. Nu bea , nu fuma si devenise vegetarian, nu atat din convingere , ci pentru ca voia sa-si pastreze sanatatea. Ca toti cei care suferea de stomac, se controla din ce in ce mai des, era incontinuu in cautare de noi remedii si consulta cat mai multi medici. Dieta pe care si-a impus-o singur nu a dat rezultatele scontate si atunci si-a inmultit apelurile catre medici. Le pretindea acestora sa-i asigure functionalitatea organelor sale interne si voia sa-i fie inlaturate durerile d cap ce-l torturau mereu; traia mai ales sub teroarea bolilor infectioase si in special al gripei. Inghitea medicamentele cele mai diverse, in cantitati tot mai mari.Aparentul sau echilibru fizic si psihic a fost insa complet rasturnat o data cu atentatul de la 20 iulie 1944. Timpanele urechilor i-au fost perforate de suflul exploziei. S-a constatat ca suferise un soc nervos, din care nu si-a mai putut reveni niciodata. A ramas prada unor depresii si crize de melancolie ciclice. Organismul sau atat de sensibil a fost dezechilibrat mai mult decat in cazul unui om normal. Anturajul sau nu si-a dat seama de aceasta schimbare si nu l-a inteles. Atentatul esuat a constituit pentru mintea sa fragila inca o dovada a vulnerabilitatii ale si a fost privit ca o confirmare divina a misiunii sale. Desi ii sporise increderea in sine, a inceput sa se teama si mai mult de toti si de tot. Cei care nu impartaseau opinia ca „Hitler este omul ales” erau considerati ca incapabili, tradatori, eretici, si raspunzatori de toate greselile sale. Si cu cat se iveau mai multe infrangeri cu atat Hitler devenea mai dur, considerandu-se infailibil.Este un simptom ce marcheaza o grava maladie psihica. Toata lumea a putut observa, mai ales in ultimii ani ai vietii ale, ticurile lui Hitler si tremuraturile mainilor. Avea veritabile crize de epilepsie. Devenise din ce in ce mai iritabil, nu vorbea decat cu voce ridicata si isi pierduse orice control asupra sa. Era inabordabil si izolarea era absoluta, fapt remarcat si la alti dictatori. Se indepartase total de restul lumii si singurul repaus si unica sa distractie o constituiau conversatiile pe care le purta cu cei intimi, in timpul orelor tarzii din noapte. Se culca spre dimineata si dormea pana catre pranz. Traia intr-un buncar la zeci de metri sub pamant. Dar si din punct de vedere psihic era inconjurat de ziduri de ciment. Pentru el nu mai existau ore, nici noapte si nici zi.Avea tendinta sa se izoleze si, incepand din 1938, a fi primit de el era considerat un privilegiu. Ii era groaza de discutii; obisnuit de multa vreme sa nu fie contrazis si sa nu se exprime decat prin monologuri, prefera excesele de exaltare de la tribuna, cand ragusea de la atata tipat, regulilor care se cadea sa le respecti intr-o infruntare individuala. Colaboratorii sai, mai ales dupa 1940, au putut sa remarce potopul de cuvinte al acestei minti nelinistite ce lua forme din ce in ce mai extravagante: generalii din marele cartier general, luptau disperati cu somnul, indurand tirade interminabile asupra artei, filosofiei, rasei, tehnicii sau istoriei, care se prelungeau uneori pana in zori. Hitler avea permanent nevoie de auditori, de spectatori pasivi, dar niciodata de interlocutori, iar obiectiile nu faceau decat sa-l enerveze si sa-l antreneze in noi asociatii de idei, si mai dezordonate, si pe cat de interminabile pe atat de incoerente.In egocentrismul sau Hitler nu putea interpreta tacerea care-l inconjura decat ca pe un semn de spaima fata de aureola „fuhrer” – ului. Ideea mortii premature incepuse sa-l obsedeze pe acest om care se considera de neinlocuit in a conduce destinele poporului german. Hitler a fost nu numai cel mai mare comedian al Europei, dupa cum s-a numit el insusi intr-o zi, cu o mandrie cinica, ci si cel mai abil judecator. Celor din jurul sau, Hitler le ofera pe rand trei fizionomii, corespunzatoare celor trei aspecte ale personalitatii ale. Prima era flasca; trasaturile sale erau cazute, tenul era buhait, privirea vaga, pierduta in visarile sale, fata ii conferea un aer absent, indepartat. Era o fizionomie tulbure si ravasita de angoasa.A doua imagine a fetei sale era colosala si transportata de pasiune; narile ii frematau, ochii lansau fulgere, exprimau violenta si se ghiceau in ei pofta de dominare, nerabdarea de a constrange pe toti, ura pentru adversar, o siretenie cinica, o energie feroce, gata in orice moment sa se reverse:o fata furtunoasa, de om posedat, pregatita de atac. In acesta stare, subalternii sai ghiceau felul indecis, cu ezitarile si slabiciunile care il macinau.A treia imagine era a unui om oarecare, naiv, rustic, grosier si vulgar, usor de amuzat, razand cu un ras gros si zgomotos insotit de lovituri de coapse. Era o fata banala si fara nimic deosebit. Interlocutorii lui Hitler puteau observa cu usurinta succedandu-se cele trei „fete”. La inceputul intrevederii, parea ca nu-si asculta interlocutorul, ca nu intelege, ramand indiferent si amorf, absorbit ore intregi intr-o stranie contemplatie care se prelungea, de regula, dupa miezul noptii, cand insotitorii sai plecau.Si apoi, deodata ca si cum s-ar fi apasat pe buton, se lansa intr-un discurs impetuos. Vorbea pe un ton ridicat, exaltat, coleric, argumentatiile se precipitau abundente, asurzitoare. Cand Hitler incepea o astfel de tirada, nu trebuia oprit. Logoreea dura unu, doua sau trei sferturi de ora. Si brusc fluxul se oprea si Hitler cadea intr-o stare amorfa.Aceste alternante de excitare si depresiune, aceste crize care mergeau de la excesele de o fervoare devastatoare, la gemetele de animal ranit, il faceau sa fie considerat de catre psihiatri ca un ciclotimic, in timp ce altii vedeau in el tipul paranoicului.Cert este faptul ca nu a fost o persoana normala si faptele sale inca ne dau fiori de groaza.
-->
Răspunsuri