Socrate (470-399 i.H.)-Socrate a avut stari de extaz asemanatoare celor de catalepsie. Extazul lui adeseori caracterul mai mult sau mai putin transant al unor halucinatii, e drept scurte, dar in schimb frecvente. Este vorba de halucinatii cinestezice si externe (auz si vaz).Socrate nu a ascuns niciodata celor din preajma sa prezenta zeilor. La masa, pe strazile din Atena sau pe camp, se oprea brusc, fara un motiv aparent, alta data ca urmare a unui stranut al sau ori al vreunui insotitor din dreapta sau stanga. Se oprea, mai ales atunci cand pretindea ca a auzit vocea zeilor. Aceste false perceptii sau halucinatii, el le considera drept inspiratii provenite de la zei si, pe masura ce inainta in varsta, deveneau tot mai dese.A sfarsit prin a se autoconvinge ca, datorita acestui ajutor divin, era capabil sa exercite de la distanta o influenta magnetica asupra tinerilor discipoli si sa-i indrume, printr-un fel de curent magnetic.Auguste Comte (1798-1857)-A avut o mare si durabila influenta asupra orientarilor filosofice a savantilor secolului al XX-lea. Are meritul deosebit de a fi cel care inventeaza termenul de „sociologie”. A fost in realitate pe jumatate nebun.Statea inchis in camera sa, scria scrisori incoerente, cu cuvinte pe care le sublinia si care se referau la fapte absolut neinsemnate. Cu prilejul unei plimbari, a vrut sa se arunce in lacul Enghien, antrenand-o si pe sotia sa. A fost internat la spitalul condus de doctorul Esquirol – care i-a diagnosticat un acces de megalomanie – si unde, intr-una din zile a infipt furculita in obrazul unui gardian. In ziua iesirii ale din stabiliment a semnat actul de eliberare cu numele de Brutus-Bonaparte-Comte.Pe timpul cand lua masa, recita pasaje din Homer, obisnuia sa infiga cutitul in tablia mesei „ca in Scotia al lui Walter Scott” – spunea el – si cerea sa i se serveasca „fundul suculent al unui porc!”. Mai tarziu aflandu-se pe podul Artelor, a incercat sa se arunce in Sena. Intr-o zi a plecat la Montpellier, dar a ajuns la Nimes si s-a intors acasa. Intreaga sa viata este punctata de accese de nebunie intrerupte de perioade de seminebunie, timp in care de fapt si-a compus si publicat opera. Georges Dumas care i-a dedicat un studiu bine documentat si pertinent mentiona: „A fost un mistic cu perioade de halucinatii si extaz, un temperament psihopatic”Saint Simon (1760-1825)-Nu mult diferit fata de Auguste Comte, el se proclamase „vicar al lui Dumnezeu si papa stiintific”. Intr-una din scrierile sale nu a ezitat sa mentioneze: „In perioada cea mai cruda a Revolutiei, in timpul unui nopti, in vreme ce eram detinut la Luxemburg, mi-a aparut Carol cel Mare si mi-a zis ca de cand e lumea nici o familie nu s-a bucurat de onoarea si de a da un erou si un filosof asa ca mine, apoi a disparut”
Adeseori referindu-se la vedenia avuta, spunea ca i s-a aratat insusi Dumnezeu pentru a-i vorbi si pentru a-l incuraja sa-si duca la bun sfarsit misiunea si programul. Saint-Simon a fost un bolnav psihic, inteligent si remarcabil.Jean-Jacques Rousseau (1712-1778)-A avut o ereditate nevropatica incarcata. Pana la a patra generatie, stramosii sai au fost negustori de vin si in acelasi timp si mari bautori. Mama sa s-a casatorit la varsta de opt ani, iar tatal sau afirma ca are idei care-i cad de pe luna! A fost de meserie ceasornicar dar voia sa dea lectii de dans.Jean-Jacques a citit mult, fara nici un discernamant. La optsprezece ani a plecat de acasa, ducand cu el o fantana a lui Heron, spunand ca isi va castiga existenta aratand-o oamenilor in piete; a practicat pe rand toate profesiile: ceasornicar (meserie care o invatase de la tatal sau), scamator, maestru de muzica, gravor, pictor, servitor, si a facut pe rand dupa imprejurari, medicina, muzica, teologie, botanica, meditand ziua, in plin soare torid, cu capul descoperit.Indragostit la unsprezece ani, va spune mai tarziu, ca timp de zece ani si i-a petrecut intr-un continuu delir. Se credea urmarit de entuziasmul oamenilor, apoi ca e persecutat de toti; de Rusia, de Anglia, de Franta, de regi, de femei, de preoti. Pleca brusc din hanuri abandonandu-si bagajele si spunea ca dusmanii sai l-au mituit pe frizer, pe hangiu si pe brutar sa nu-l mai serveasca. A fost refuzat sa fie primit in inchisoare atunci cand a solicitat acest lucru. Distribuia pe strada trecatorilor, ce nu i se pareau suspecti si ostili u memoriu in care isi justifica ideile persecutorii.In cele din urma i-a scris lui Dumnezeu o scrisoare foarte tandra si familiara, pe care a depus-o sub altarul din catedrala Notre Dame din Paris. Masochist si exhibitionist, Jean-Jacques in ciuda tuturor excentricitatilor a fost un mare scriitor, un geniu delicat si plin de tandrete.
-->
Răspunsuri