Deşi îi iubeşti, judeci oamenii greşit când dovedeşti la ei atâta slăbiciune umană ! În ciuda iubirii tale exagerate, încercând să le insufli o altă concepţie despre viaţă, ei te privesc cu suspiciune! Vezi dragostea de aproapele, că rămâne un impact negativ asupra lor, şi îţi vine să zici ca pentru tine: « rămâneţi în voia Domnului, dacă refuzaţi cu atâta uşurinţă, Protecţia Proniei Cereşti ». Dar vezi cu timpul, că“Miracolul” găseşte momente de luciditate şi rezolvă ceea ce n-ai reuşit tu:
23-11-2010.
- La ce oră pleacă microbuzul spre Vălenii de Munte ? am întrebat la Informaţii, Autogara Băneasa- Bucureşti.
- La 16 şi 30 de minute! mi s-a răspuns.
Ploua. Se înserase. Mai aveam de aşteptat acele 30 de minute. M-am urcat lagândul că, în microbuz e mai cald şi mai plăcut ca pe peron.. Microbuzul era gol. În spatele meu mai urcau 2 persoane. O doamnă, din Bucureşti care mergeala Vălenii de Munte şi o altă doamnă, care era din gura Vitioarei, satul natalal Irinei Loghin. Prima s-a aşezat langă mine, iar cealaltă pe canapeaua din spatele meu. Cum sunt o persoană comunicativă, ne-am şi împrietenit, împărtăşindu-ne unele altora, grijile ce ne mistuiau sufletele, încărcate de atâtea griji.
Discuţia a continuat pe fond religios, despre Sfintele Evanghelii, despre cât de greu este să intri în armonie cu Puterile Cereşti. Şi mai ales despre probleme cu care se confruntă omenirea de azi. Cum o să ne încadrăm în legi, cât de benefic este, sau riscul, că vom avea mari neplăceri cu acest 666, denumit CIP. Să ne lumineze Dumnezeu să reuşim să facem deosebirea dintre un om liber, stăpân pe soarta sa sau în ce măsură va degrada acesta, viaţa noastră şi a copiiilor noştri. Subiectul acesta i-a interesat şi pe ceilalţi călători ce se urcaseră între timp.
Am ajuns la concluzia că, Scriptura ne-a demonstrat Adevărul şi ne-a dezvăluit şi consecinţele ştampilării, am explicat eu prin versetele profeţite de Sf. Ioan, în cap. 16-2 din Apocalipsă. Chiar primind CIP-ul, tot vom murii :"Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei".
- Să terminaţi cu discuţiile acestea ! Când mă întorc... să nu vă mai aud! se răsti şoferul şi ieşi brusc pe uşă. Toţi am tăcut profund dezamăgiţi.
- Doamne!!!... ce inimă rece are băiatul acesta pentru Dumnezeu !!!... De ce ne ceartă ?... Ce părere ai Elisabeta ? mă întrebă doamna de langă mine.
- Aceştia sunt copiii noştri, şi... nu-s ei de vină !... Noi i-am crescut aşa, acum... suportăm consecinţele greşelilor noastre!
- Da, just. Noi i-am educat prin democraţia pe care am înţeles-o greşit. Ce ne facem?... tot tineretul este pierdut!
- Nu, generalizaţi ! Nu priviţi lucrurile chiar atât de tragic, în ciuda tuturor greşelilor, dacă se opresc de la păcat sunt iertaţi de Dumnezeu. Important este să nu-şi vândă sufletul lui mamona.
- Oare, Dumnezeu ne iartă chiar aşa repede păcatele?... nu-i o cursă vicleană aceasta ?...
- Nu !... nu este o cursă, citiţi Scriptura, nu lasă Iisus niciun suflet uscat, lipsit de nădejdea mântuirii dacă o cere. Cine a fost lângă Iisus, pe Cruce, înclipa cea mai grea a vieţii Sale?... Un tâlhar... Toţi strigau « Pe Baraba, pe Baraba !... » Şi cu ce făţărnicie l-a mustrat celălalt tâlhar, pe Iisus, acolo sus, pe Sfanta Cruce ?
- Da... ai dreptate... dacă gândeşti puţin, descoperi atâta bunătate la Iisus!!...
- Aceasta este marea taină, dacă vrei să înţelegi misterul adevăratei credinţe.Eu m-am ocupat de o carte să vadă lumina tiparului. In ea scrie că Iisus a lăsat o sigură Cale pe pământ de mers tot trupul pe ea. Pe toţi ne-a lăsat Dumnezeu un sigur trup, Iisus fiind capul trupului nostru. Iisus nu poate fi împărţit la mii de trupuri după modernismul de azi. Toţi care s-au rupt din acest trup, Biserica Ortodoxă, rămâne asemenea Pildei ca Fecioarele care umblau cu candelele goale după ulei pe la alţi negustori streini. O « UŞĂ, stă deschisă, încă, pe Cerul României noastre. In curând Iisus va veni şi va închide Uşa după El şi ele vor rămâne pe dinafară. Trebuie avertizată omenirea. România are un frumos destin înaintea tuturor popoarelor lumii... Nu fac altceva decât să rog Editurile să conştientizeze această Mare Lucrare a DuhuluiSfânt, dar toate întorc spatele Mesajului Divin.
Microbuzul mergea cu viteză pe şosea. Noi vobeam, de acum, in şoaptă, foarte puţin sau chiar încetasem orice discuţie. Numai doamna de la Gura Vitioarei a răspuns la telefon, purta o discuţie ciudată, cu fiica ei. Cineva în locul de parcare i-a şters partea de stânga a maşinii şi această neplăcere îi crease şi acestei doamne o mare indispoziţie. Atât de tulburată încât inconştient scăpă o înjurătură : "Ce naiba v-a găsit de n-ati fost atenţi şi voi ?... năbădăile să mă ia şi pe mine, că m-am săturat..." Această doamnă luase parte odată cu noi la discuţiile religioase şi bineînţeles, părea o bună credincioasă, care după cum vorbea de frumos despre Dumnezeu, părea că, fregventează fiecare Dumninică laSfânta Liturghie, ceea ce m-a frapat faptul că înjură.
-Din gura unui credincios, nu ies vorbe vulgare, doamnă, ne spune laBiserică... de ce înjuraţi ?...
- Aşa, fără răutate, din obişnuinţă...
- Oare Duhovnicul dvs. ştie ?.. şi vă mai dă Trupul Măntuitorului ?....
Am ajuns la Ciolpani, ora 18 şi câteva minute Microbuzul mergea liniştit pe şosea, dar surpriză... La trecerea de pietoni, un microbuz cu marfă, opri la trecere, brusc. O maşină mică, înfrână şi ea, tot brusc în spatele celeilalte,în faţa noastră, fără a păstra distanţa legală. Şoferul nostru, neatent, intră din plin şi le lovi pe amândouă de la spate. Auzim o buşitură puternică. Maşina mică din faţa noastră prinsă, între, se făcu zob ! Din fericire şoferul şi soţia sa au ieşit teferi şi nevătămaţi, dar punându-şi mâinile la cap se clătinau a mare pagubă. Noi, cu puţin să nu zburăm pe parbrizul microbuzului nostru cu canapele cu tot, dar tot din fericire sau mai bine zis din mila lui Dumnezeu, am scăpat toţi cu viaţă.
Şocul a fost extrem de mare, pentru toţi. Toţi călătorii au primit câte o lovitură, mai puţin eu, care Preabunul Dumnezeu parcă m-a acoperit sub aripa Sa ocrotitoare.
Doamna de la Gura Vitioarei, ţinea mobilul la ureche, plângându-se copiilor din Bucureşti. Sesiza o durere insuportabilă. Îi explica fiice-i, că are un picior rupt: "M-a găsit toate năbădăile, piciorul meu e rupt, s-a învineţit… au!… s-a umflat,ce mă fac? Ştiu că nu poţi circula cu maşina ta, ce mă fac ?... Doamne ce mă fac ?..."
- I-a liniştiţi-vă,doamna, am intervenit eu ca să mai calmez spiritele, nu aveţi niciun picior rupt aţi intrat în panică, atât.
- Ba da, e rupt... nu vedeţi, s-a învineţit rău, s-a şi umflat rău, repeta la nesfârşit !
- Eu nu-l văd… nici vânăt, nici umflat şi nici rupt. Ia ridicaţi-l pe canapea! Incerc s-o ajut, îl ridic eu, îi zic un Tatăl nostru şi îi fac semnul Sfintei Cruci pe frunte... Dumnezeu parcă, coborâse lângă noi şi intervanise cu pacea şi încrederea că totul va reveni la normal.
- I-a ridicaţi-vă... se ridică, i-a plimbaţi-vă puţin, începu să păşească!
- Doamne ajută!
- Doamne ajută!... vedeţi ?... aţi speriat copiii degeaba. Sunteţi sănătoasă tun!
- Da, sunt sănătoasă tun, multumesc Bunului Dumnezeu!
- Aţi primit o lecţie, niciodată în viaţă să nu mai înjuraţi. Dacă slujiţi luiDumnezeu, nu-l strigaţi şi pe mamona şi nici nu-i dăruiţi sufletul lui. Ne-am liniştit cu toţii.
Coborâm jos din acest microbuz, să ne tranzbordăm în altul care să ne ducă pe fiecare la casele noastre. Soferul, galben ca ceara, cu glasul tremurâd, scăpat ca din ghearele morţii, mă aştepta lângă uşă. Deşii cu inima sfâşiată de durere, se cuvenea să-i fac puţină morală. L-am prins de braţ şi i-am şoptit:
- Tinere, altădată, să nu mai alungi Puterile Cereşti !!!... Roagă-te la Bunul Dumnezeu. Roagă-te de câte ori te urci la volan... numai astfel rămâi sub Protecţia Divină, şi fi recunoscător lui Dumnezeu, că nu sunt pierderi de vieţi omeneşti.
Trist şi îndurerat până la disperare, rămas fără cuvinte, privi în jos, dar, clătină afirmativ din cap.
Cu siguranţă Lucrarea Duhului lui Dumnezeu, de dragul nostru şi din grija ce ne-o poartă, ia decizii corecte ca să ne poată călăuzi paşii pe calea frumoasă. Cu siguranţă, această grea încercare l-a readus pe drumul armoniei divine cu Dumnezeu şi cu Sfinţii Săi, că şi el era copilul Său.
-->
Răspunsuri