Aztecii credeau ca, fiind calauziti de catre zeul lor, Colibri "cel stangaci", au ajuns pe o insula unde au vazut un vultur asezat pe un cactus plin de fructe. Aceasta a insemnat indeplinirea profetiei ce i-a facut sa creada ca ajuns in noua lor casa. Eu au construit aici orasul Tenochtitlan si o insula artificiala.
Legenda spune ca atunci cand aztecii au ajuns in valea Anahuac, erau cei mai putin civilizati din toate triburile. Pasiunea de a invata i-a facut sa devina mai buni cunoscatori decat celelalte triburi. Ei credeau ca toltecii erau creatorii tuturor culturilor. Una din teoriile creatiei spune ca au existat 5 sori si ca, unul dintre ei, cel ce lumineaza planeta noastra in ziua de azi este ultimul dintre ei. In timp ce ceilalti patru au disparut, ultimul a fost salvat in urma sacrificiului unui zeu. Alt mit vorbeste despre zeii gemeni Tezcatlipoca si Quetzalcoatl ce au creat Pamantul. Reprezentatii ale zeului Tezcatlipoca il reprezinta pe acesta fara un picior, pe care l-ar fi pierdut in timp ce crea Pamantul.
Aztecii se inchinau unui numar mare de zei. Multe dintre numele zeilor sunt greu de pronuntat ceea ce ne face sa credem ca dobandisera o anumita dexteritate in pronuntie. Panteonul zeitatilor aztece a dictat credinta in intregul Imperiu Aztec. Festivalurile lor aveau multa culoare, pene si sacrificii. Se crede ca aceste sarbatori se tineau in cinstea zeului Soare pentru a-i pastra stralucirea.
Aztecii credeau ca zeii lor trebuie sa se hraneasca cu sange proaspat, asa ca intreaga lor cultura a propagat sacrificiul uman. Oamenii asteptau cu nerabdare pentru a-si da viata pe altare. Majoritatea zeilor azteci faceau parte doar din anumite regiuni, triburi si culturi.
Dintre zeii azteci amintim: Acolmiztli, zeul lumii subterane, Atlacamani, zeita uraganelor, Atlacoya, zeita secetei, Atlaua, zeul apei. Camaxtli, zeul vanatorii si al focului si Chalchiuhtecolotl, bufnita de noapte. Aztecii mai venerau si zei ai serpilor, precum Chicomecoatl, Coatlicue si Xiuhcoatl, demoni ai intunericului precum Tzitzimime sau stelele sudului: Centzon Huitznahua.
Mai existau si zei ale unor creaturi supranaturale, precum Ahuitzotl, cainele-maimuta, Cihuateteo, spiritele femeilor ce au murit in timpul nasterii sau un spirit vegetal numit Nagual. Mitologia lor a dus la inchinarea la eroul legendar Popocatepetl si la anumite locuri. Intre locurile venerate de catre azteci pot fi numire: Mictlan - lumea subterana, Apanoayan - primul dintre cele noua nivele ale Mictlan, Tlalocan - paradisul originar si Tehuantepec, dealul sacru al jaguarului.
Cultura bogata a aztecilor se regaseste si in formele de arta si arhitectura. Aztecii au lasat in urma un stil arhitectural unic, la fel de colorat ca si ei insusi.
sursa: roportal.ro
-->
Răspunsuri
Acest articol se referă la populaţia sau populaţiile pre-columbiene care au fondat Imperiul Aztec, de fapt o federaţie de trei oraşe-state, care controla o suprafaţă apreciabilă, a cărei maximă întindere era cuprinsă între Oceanul Pacific şi Golful Mexic. Pentru vorbitorii limbii Nahuatl, atât cei pre-columbieni, post-columbieni şi cei contemporani, vedeţi articolul despre populaţia Nahuatl.Poporul aztec era supus total idolilor şi zeilor săi, fiind unu din cele mai sângeroase popoare din lume. În timpul Conchistei spaniolii au fost şocaţi de aspectele violente din societatea aztecă făcându-se că uită de propria ţară unde Inchiziţia făcea mii de crime. Realitate e că în timpul Conchistei sacrificiul uman luase proporţii, atât prin numărul mare al victimelor dar şi prin varietatea modurilor de sacrificare: smulgerea inimii, săgetarea, înecarea, jupuirea de viu. Rituaul era diferit în funcţie de zeul ale cărui favoruri erau solicitate:
* biciurea şi apoi jupuirea sacrificatului erau închinate zeului vegetaţiei
* un grup de copii sacrificaţi zeilor ploii
* descrieri amănunţite ale smulgerii inimii abundă în cronicile vremii. Patru ajutoare ţineau victima, în timp ce preotul înfigea cuţitul în pieptul sacrificatului, pentru a oferi apoi ofrandă inima încă palpitând zeului soarelui.În Nahuatl, limba nativă, originară, a populaţiilor Mexica, Aztecatl semnifică "cineva care (pro)vine din Aztlan". În 1810, geograful, naturalistul şi enciclopedistul german Alexander von Humboldt a propus utilizarea modernă a termenului de "Aztec", ca un termen colectiv aplicat tuturor populaţiilor conectate prin comerţ, obiceiuri, religie şi limbă cu statul şi populaţia Mexica, respectiv, mai târziu, prin extensie la Imperiul Aztec tărziu (1428 - 1521), tuturor populaţiilor legate de Tripla Alianţă Aztecă. În 1843, odată cu publicarea lucrării istoricului american William H. Prescott, Cucerirea Mexicului (conform originalului, The Conquest of Mexico), termenul de aztec a fost adoptat de întreaga lume ştiinţifică, inclusiv de istoricii mexicani, care vedeau în particular în adoptarea denumirii o modalitate limpede de a distinge locuitorii Mexicului pre-columbieni de cei ai secolului al 19-lea. Utilizarea termenului este un subiect de discuţii aprinse astăzi, termenul "Mexica" devenind din ce în ce mai frecvent termenul standard.Conform unei surse păstrate până astăzi, Aubin codex, şapte triburi Nahua locuiseră în Aztlan sub conducerea unei elite puternice. Apoi, la un moment dat, cele şapte triburi au început pe rând să părăsească Aztlan-ul originar (despre a cărui locaţie există discuţii înfocate), în căutare de noi pământuri. Ultimul trib care a părăsit vatra Aztlan a fost populaţia sau tribul Mexica, conduşi de preotul acestora, "Huitzil". Aubin Codex relatează că după părăsirea Aztlan-ului, zeul Huitzilopochtli a ordonat poporului său să nu se identifice vreodată ca Azteca, întrucât acesta era numele foştilor conducători ai acestora. În schimb, ei se vor numi Mexìcâ.
Sculptură care comemorează momentul în care Aztecii au descoperit prezicerea zeului lor Huitzilopochtli.Conchistadorii spanioli se refereau la aceştia ca fiind "Mexicas". În Mexic, arheologii şi muzeele folosesc, de asemenea, termenul Mexicas. Majoritatea populaţie în interiorul sau în afara Mexicului se referă la aceste populaţii folosind termenul de azteci. În aceste serii de articole, termenul "Mexica" este utilizat pentru a se referi la toate populaţiile Mexica înaite de formarea Triplei Alianţe Aztece, dată după care (1428) termenul de "Aztec" - "azteci" este utilizat pentru a se referi la toţi cei care se aflau sub "umbrela" Triplei Alianţe.Mexìcâ (API: /meʃiʔkaʔ/) este un termen care este astăzi perceput ca fiind de origine incertă. Diferite etimologii au fost propuse. Printre acestea vechiul cuvânt din Nahuatl pentru soare, numele unuia dintre liderii lor, Mexitli sau chiar un anumit tip de buruiană ce creşte în lacul Texcoco. Savantul mexican Miguel León-Portilla a sugerat că ar fi derivat din mexictli, "buricul Lunii", cuvânt compus din cuvintele Nahuatl metztli (Lună, astru ceresc) şi xictli (buric). Alternativ, conform altor opinii, mexictli ar putea însemna "buricul [agavei numită] maguey" (denumire binomială, en Agave americana) folosind cuvântul metl şi particula locativă "co". Alte surse indică ca o posibilă origine a numelui numele unei plante, Mexitli (planta care creşte în jurul lacului Texcoco), întrucât la data venirii populaţiei Mexica în bazinul văii Mexico de astăzi, singurul loc unde le era îngăduit să se stabilească ar fi fost insula, pe care mai târziu a fost construit oraşul Tenochtitlan. Întrucât iniţial populaţiei Mexica i se interzisese dreptul de vânat şi de pescuit în apele lacului, singura sursă de mâncare la începutul colonizării insulei ar fi fost această plantă, care este comestibilă şi nutritivă, fără a fi însă şi atractivă. Ca atare, conform acestei interpretări, "Mexica" ar fi originat din mexìcatl, desemnând "oamenii buruienilor".Societatea aztecă era bazată pe ierarhie, autoritate şi forţă militaristă, războinică. Împărţirea se făcea în două mari clase, nobilii şi oamenii de rând. Se mai putea vorbi de o categorie intermediară între aceste clase care nu avea însă un caracter definit, fiind vorba de negustori şi meşteşugari.Clasa nobilă se bucura de prosperitate şi lux. Diviziunea socială era consolidată şi de legi care nu permiteau celor care nu erau nobili să poarte haine specifice nobililor. Aceştia se îmbrăcau în haine viu-colorate şi foarte elaborate ca model, în timp ce oamenii de rând purtau haine simple şi aspre. Aztecii erau foarte austeri din punct de vedere moral aşa încât erau foarte obedienţi faţă de legi, disciplinaţi şi plin de respect. Legile erau foarte stricte şi pedepsele care le atrăgeau din cele mai severe. Din acest punct de vedere nobilor li se impuneau standarde mai ridicate de moralitate pentru ofense sociale şi sexuale, pedepsele lor fiind în consecinţă mai severe. Unul dintre păcatele care erau grav pedepsite era beţia. Cel mai înalt rang al nobilimii îl consituia Tlatoani care era conducătorul unui unităţi politice importante. Cel mai important dintre aceştia era Tlatoani al Tenochtitlan. Sub acest rang erau tetcutin, conducătorii subunităţilor politice şi pipiltin, birocraţii şi preoţimea.