De Corina Moise Dabija
„În vâltoarea războiului. Radu R. Rosetti”, de Maria Georgescu
Zilele astea am revenit dintr-o vacanță destul de consistentă, în care nu doar am bătătorit peste 5.000 de kilometri, dar am reușit să-mi suplinesc bateriile literare cu un volum istoric excepțional. Este vorba despre cartea „În vâltoarea războiului. Radu R. Rosetti” semnată de Maria Georgescu, doctor în istorie, cercetător la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară (1970–2005), profesor la Universitatea din Pitești (2005–2012) și din București (2013–2015), specialistă în istoria modernă a României, a armatei române și în relațiile politico-militare externe în secolele XIX și XX.
Să fiu sinceră până la capăt, am devorat cartea asta în 2 zile. Pur și simplu, nu am putut să o las din mână. Să nu credeți că e cumva genul acela de lectură de divertisment. Nici pe departe. Este o monografie gândită cap-coadă, cu extrem de multe informații veridice, care nu doar denotă caracterul academic al cercetării, ci reușește să dezvăluie figura de impact a unui strateg militar de talie națională: Radu R. Rosetti.
Boier dintr-o familie moldovenească, acesta a fost și rămâne un exemplu al profesionalismului și perseverenței autodidacte. Școlit în România, crescut într-un mediu al valorilor și credinței față de patrie și neam, Radu R. Rosetti și-a conceput propriul standard de muncă, trecând de la nivelul învățăcelului studios până la figura dominantă implicată direct în unele evenimente istorice de anvergură din spațiul românesc. Maria Georgescu înglobează în paginile cărții sale o retrospectivă cronologică atent detaliată, pornind de la copilăria pe care Radu R. Rosetti a avut-o alături de părinții săi (aici e cazul să-l amintim pe tatăl acestuia Radu Rosetti, descendent din neam boieresc, fost politician, istoric, genealogist, scriitor român) și până la momentul când acesta cade pradă regimului comunist instaurat în România, după cel de-al doilea Război Mondial.
Volumul este de departe un studiu extrem de explicit, în care se îmbină date concrete, mărturii ale personalităților cu care Radu R. Rosetti a conviețuit, a activat sau a consolidat prietenii aparte. Avem în fața noastră un portret detaliat al unui istoric și militar deosebit, care a reușit să aducă o nouă perspectivă asupra artei militare din spațiul românesc. Totodată, acesta a fost un militant fervent pentru unirea Principatelor Române, fapt pentru care a depus eforturi considerabile chiar la nivelul forțelor externe, fiind o voce omniprezentă în mediile diplomatice externe.
Faptul că era un autodidact perfect este demonstrat și de aptitudinile sale de studiu și analiză, pe care le-a demonstrat atât în rândurile Armatei române, cât și în perioada anilor când își făcea serviciul militar în forțele beligerante franceze. Stoicismul de care a dat dovadă, răbdarea pe care și-a însușit-o în nesfârșita corvoadă birocratică, i-au asigurat un profund respect atât din partea subalternilor, cât și din partea conducătorilor. În special, e de menționat interacțiunea cu familia regală, care îl vedea pe Rosetti ca pe un exponent indispensabil în salvgardarea țării de la un sfârșit iminent.
Desigur, mă depășesc titulaturile și rangurile militare, dar lecturând acest volum biografic, am perceput ascensiunea acestei figuri istorice ca pe rodul unei munci titanice. Și nu mă refer aici doar la disciplina de care a dat dovadă în lupta pentru consolidarea statului român, ci mai ales la perspicacitatea cu care a efectuat prognosticuri ale evenimentelor viitoare. A fost un veritabil vizionar care a înțeles că România se are doar pe sine însăși în afirmarea identității naționale și că forțele externe încearcă doar să utilizeze acest spațiu pentru expansiune și dominanță.
De-a lungul lecturii, am admirat tenacitatea cu care a ținut să transmită mesajul României în relațiile cu emisarii străini sosiți în țară. De exemplu, este cazul lui Henri Mathias Berthelot, cel cu care a rămas buni prieteni de-a lungul întregii maturități profesional și căruia i-a devenit executor testamentar în România. Despre Radu R. Rosetti se pot scrie multe, din simplu motiv că a fost un om al veacului, un om care a trăit propria sa dramă (rămâne văduv devreme), dar și drama întregii națiuni (vede cum dragonul roșu al imperiului sovietic sfâșie tânărul corp al statului român).
Maria Georgescu reușește în paginile cărții sale să sublinieze nu doar caracteristici profesionale, ci și personale, ale unei figuri marcante, de al cărei destin a depins evoluția și dezvoltarea potențialului tehnic/strategic al Armatei Române. Da, acest punct mi s-a părut vital pentru a fi subliniat, deoarece este imposibil să înțelegem pe deplin evoluția unei figuri marcante fără acel front casnic, fără familia din care vine. Deși autoarea nu explorează prea adânc acest subiect, înțelegem că drama acestuia, și anume moartea soției Ioana Știrbey, l-a marcat profund, dându-i un imbold suplimentar pentru a deveni cel mai bun în ale muncii. Totodată, nu sunt analizate nici relațiile cu cei patru copii ai generalului, care și-au petrecut mare parte din viață în Londra, departe de realitățile statului român.
Cu toate acestea, demersul istoric din volumul „În vâltoarea războiului. Radu R. Rosetti” este o lectură obligatorie. De ce? Pentru că însumează cu succes niște adevăruri istorice, dar și o serie de valori universal valabile, pe care le simți și le trăiești la o altă intensitate, atât în postură de cititor, cât și de urmaș al neamului. Cunoscând astfel de figuri proeminente începi să resimți mândrie pentru bucățica asta de plai mioritic în care viețuiești.
-->
Răspunsuri