SAKAIII SCITII ORIENTALI

[Lenuş Lungu]

Sakaiii (sau saceii), numiti de asemenea scitii orientali erau stabiliti la origini la nord-estul Iranului. Sakaiii au fost supusi de persi si au platit tribut Marelui Rege. In sec.II inainte de Cristos ei au suportat presiuni yue-tchen-ilor, care nu puteau patrunde in China, datorira consolidarii Imperiului sub dinastia Han si s-au indreptat spre vest. Dupa Strabon, intre 140-130, Bactriana a fost luata regilor greci de nomazii veniti din nordul Iaxartei. Dupa ce au distrus regatul greco-bactrian, sakaiii au incercat de a invada Iranul part, profitand de un apel la ajutor venit din partea lui Phraates al-II-lea. Mithridate al-II-lea i-a respins in est si au sosit la Gandhara si la sud-vest de Afghanistan, in Sakestan (“tara sakailor”) numita Sistan astazi.In basoreliefurile de la Persepolis erau reprezentati cu bonete ascutite acoperind ceafa si obrajii, purtand pantaloni largi, arcuri, sabii si topoare. Dar, ca majoritatea altor popoare din stepa, sakaiii erau excelenti calereti care foloseau in lupte lancile lungi. Ei s-au facut remarcati in timp ce s-au luptat ca auxiliari in trupele persane, in bataliile de la Marathon, Termopolis si Gaugamelas.Heradot ne-a vorbit de asemenea de mai multe triburi apartinand scicilor. Agathyrseii, care traiau intre Dunare si Dniester, aorseiii, care s-au stabilit pe malul septentrional al Marii Caspice, argyppeenii, trib cu elemente mongoloide care traia in teritoriile ocupate astazi de Kalmouki, intre marea Aral si Afghanistan, budineii, scitii vanatori care traiau in regiunile impadurite de pe cursul superior al Bugului, alazoneii, scitii sedentari care traiau intre Bug si Dniepr si neureii care traiau intre Tiraset si Dniepr.Cat depre dahei, ei locuiau in sec.V pe malurile Iaxartesului (Syr-D’Aria). Au participat la rebeliunea lui Cyrus contra lui Astyageen in anul 550 ca popor vasal al triburilor persane. Ei au fost de asemenea mentionati intr-o inscrisptie din timpul lui Xerxes ca constituind o satrapie in intregime aparte. Dupa cum indica numele lor, in persana daha inseamna hot. Ei aveau proasta reputatie si legenda chiar le asigura responsabilitatea mortii lui Zarathustra care este aproape imposibila pentru ca ii desparte aproximativ cinci secole. In epoca lui Alexandru cel Mare, daheii traiau in vecinatatea Hyrcaniei. Arcurile realizate de ei erau faimoase si au participat cu loialitate la luptele lui Darius al –III-lea cu Alexandru Macedon. Abia dupa moartea lui Darius ei s-au alaturat lui Alexandru si au jucat un rol foarte important in cucerirea Pendjabului. Apoi, au disparut din Istorie. Acest popor scitic ii considera pe chinezi si iranieni ca indieni (mai tarziu occidentalii i-au numit cu imprecizie indo-sciti).Dar ei nu sunt cunoscuti decat prin textele chineze, numismatica si cateva inscriptii de la descendentii lor. Originea indo-eupeana a yue-tcheni-lor este in general admisa. Au aparut sub numele yuezhi abia la sfarsitul sec.III in analele chinezesti, care ii semnala in Gansu ca nomazi blonzi “cu figura de cal”. In orice caz, portrete de-ale-lor care figureaza pe monezi nu sunt de tip mongol (ochii nu sunt alungiti si nu au nasul mareIntre 177-161 inainte de Chistos, ei au fost invinsi de hiong-nu, vasali imparatului Chinei si s-au divizat in doua ramuri inegale constranse de a emigra. Cea mai slaba, asa-zisa a micilor yiezhi, s-a imprastiat in Tibetul de vest, sau Jiang. Cealalta ramura, sub numele de marii yuezhi au navalit catre vest. Au traversat nordul bazinului Tarim unde au imprastiat pretutindeni teroare si unde probabil mii dintre ei s-au stabilit. Apoi, au trecut in Dzungaria. In bazinul Illiului au fost insa impiedicati de a se stabili de catre wusuni (wou-saven), alti indo-europeni, probabil sarmati si alani, care i–au descris ca oameni cu ochi albastrii si barba roscata. Au urmat deci calea vestului si, coborand valea lui Iaxart ( Syr-Daria ), au patruns prin Ferghana in campiile Sogdiana, Transoxiana si Bactriana pana la Oxus (Amur-Daria). Acolo, au dat peste sacei pe care i-au supus.Unii dintre acestia din urma au fugit catre sud si au invadat India incepand cu anul 70, unde vor fi cunoscuti ca saka-pahlava. Altii se vor amesteca cu yue-tche intr-un acelasi regat, numit Guishuang in chineza sau Kusana in indiana.Yue-tchenii din Bactriana erau divizati in cinci grupe, fiecare sub autoritatea unui sef numit yabgu.Kuchanii (nume derivat din chinezescul Guishang) faceau parte din confederatia yue-tchenilor, triburi locuind in regiunile situate in nordul Chinei , peste care si-au stabilit dominarea catre anul 30 inainte de Chistos. Ascensiunea lor corespunde cu declinul puterii partilor. Au fost prezentati sistematic ca iranienii Asiei Centrale dar ei au construit o societate eclectica cu influente culturale grecesti, iraniene si indiene. Kuchanii au ramas multa vreme fideli cutumelor trecutului lor nomad. Iansi, haina lor specifica, pe care o cunoastem prin monezile si statuetele lui Kanishka gasite la Mathura si la Surkh Kotalest este facuta dintr-un fel de haina mare inchisa printr-o agrafa plasata in partea de sus pe piept si larg deschisa catre in jos pentru a permite de a se urca pe cal. Ei purtau pantaloni stransi pe glezne, cizme din pasla si coafura lor si boneta conic pe care o gasim la sciti. Si ca si acestia, erau calareti arcasi neintrecuti, tinand un bici si purtand barba si cai zbarliti. Dinastia lor a domnit de la sfarsitul primului sec. pana la inceputul sec.III e.n., asupra unui regat incluzand nordul Indiei, unele regiuni ale Asiei Centrale, si Pakistanului si Afghanistanului actual.Catre anul 100 inaite de Christos, ei s-au instalat pe malul drept al Oxus-ului. Confom arheologilor, atunci au fondat Dal’verzin Tepe. Un anume Heraos (Miaos?) a batut moneda cu numele sau in sec. I inainte de Chistos si a facut ca numele sau sa fie urmat de epitetul “Kuchan”, pe care il vom gasi apoi la nume suveranilor. Nu putem spune daca este vorba de numele sau personal, de cel al clanului sau, sau de al tribului.La inceputul primei ere crestine, Kuchanii, care dupa cucerirea regatului greco-bactrian au adoptat un mod de viata sedentar si au stapanit arta administratiei centralizate, au depasit bariera Hindu-Kuch si au reusit sa stabileasca un imperiu care,la apogeul sau, se intindea pana la Gange.In aceasta invazie, au fost condusi de primul mare suveran Kuchan, Kayula Kadphises. Acesta a supus alte patru triburi yue-tche, eliminandu-i pe ultimii indo-parti din valea Hindu-Kuch, cucerind Kapisha (Begsam) si Gandhara si patruzand in nor-vestul Indiei.Atunci el a luat titlul iranian de “rege al regilor”. Il consideram deci fondatorul imperiului Kuchan cu atat mai mult cu cat figura in capul listei stramosilor lui Kanishka gasita la Rabatak. Fiul sau, Vima Kadphises sau Kadphises al –II-lea (92-144?), si-a intins domnia in Penjab si a trimis o armata sustinand oastasii lui Tarim in revolta contra Chinei, dar fara succes. In India, el a pus mana pe toate teritoriile pe care sakaii le controlau pana la Mathura. Si-a luat titlul de sarvalogisvara (domn al Lumii intregi) si a stabilit relatii diplomatice cu China. autor:Marian Deaconu