sursa: lovendal.net
Execuţiile în public au fost multă vreme un mijloc de diversiment pentru plublicul larg, iar călăii erau trataţi drept rock staruri.
Un bun călău, apreciat şi ovaţionat de către spectatori, era acela care reuşea să îşi ucidă victima într-un timp foarte scurt. Iată o trecere în revistă a celor mai buni şapte călăi, faimoşi pentru abilităţile lor de a ucide:
În Imperiul Otoman, meseria de `Bostanci` era una foarte prestigioasă, iar în traducere înseamnă `grădinar`. Specializat în metoda strangulării, Soulikar a dat acestei practici o notă aparte: de la intrarea în grădină şi până la locul execuţiei, condamnatul trebuia să alerge. Cel executat avea un oarecare avantaj, căci dacă reuşea să-l întreacă pe Soulikar, pedeapsa era redusă la exil. Dacă pierdea, acesta era strangulat, iar trupul aruncat în rău. Nimeni nu era mai rapid ca Soulikar, care în 5 ani a reuşit să execute 5000 de oameni – circa 3 pe zi.
Englezii au fost întotdeauna foarte exigenţi când a venit vorba de călăii lor. Trebuiau să aparţină unei familii cu tradiţie în această meserie. Brandon a fost unul din cei mai faimoşi călăi din Londra, de curând fiind proclamat chiar cel mai mare din întreaga Anglie. Era extrem de mândru de calităţile sale, detaliu foarte important pentru mulţimea entuziasmată. Chiar şi cei condamnaţi îl apreciau. Şi-a îmbunătăţit tehnica experimentând pe câini şi pisici.
Richard Brandon este cunoscut pentru execuţia Regelui Charles I. Se spune că el a refuzat iniţial să-l decapiteze pe rege, dar a fost ameninţat că şi el va fi executat dacă n-o va face. Se spune că ar fi primit 30 de lire sterline pentru această treabă, o sumă foarte mare pentru acele vremuri.
Marwood a devenit celebru pentru tehnica de a ucide instant victima. Înainte de William, oamenii erau strangulaţi prin metode ce aveau o durată destul de lungă, iar călăul era nevoit să depună un maxim de efort fizic. Marwood a făcut în aşa fel încât în momentul execuţiei, gâtul victimei ceda aproape instant. Metoda nu era 100% eficientă, anumite victime fiind practic decapitate.
În cei 9 ani de zile cât a fost călău, William Marwood a ucis 176 de oameni, printre care Charles Peace, celebru jefuitor şi criminal care băgase spaima în englezii acelor vremuri.
4 – Fernando Alvarez de Toledo
Supranumit `Ducele de fier din Alva` Fernando a fost călăul şef al regelui Filip al Spaniei. A trăit în perioada Inchiziţiei, iar poveştile spun că metodele sale de execuţie au creat o adevărată panica în regat.
Conform datelor istorice, într-o singură sesiune, Fernando a executat 8.000 de oameni. În Olanda a reuşit să execute 18.000 de oameni. Metodele sale erau printre cele mai brutale – limba condamnatului era întinsă până când volumul acesteia nu permitea introducerea înapoi în cavitatea bucala, după care ulterior victima era arsă pe rug. Astfel, acţiunile călăului au întărit zvonurile conform cărora spaniolii sunt oameni sălbatici.
Giovanni este considerat un erou naţional, având la activ peste 516 execuţii publice, toate realizate în numele Statelor Papale. În timp ce alţi călăi din lista se mândreau în faţa publicului, Giovanni se concentra mai mult pe partea brutală a `spectacolului`, acordând un interes foarte redus mulţimii în delir. De foarte multe ori el se folosea de ciocane pentru a zdrobi craniul victimei. Execuţiile erau de foarte multe ori de ordin religios. Veşmintele sale pot fi găsite şi azi în Muzeul de Criminologie din Roma.
Spre deosebire de Bugatti, Henri-Sanson trăia pentru entuziasmul publicului. A atras un număr record de spectatori, find recunoscut drept cel mai eficient călău din Paris. A executat 300 de oameni timp de 3 zile, ulterior oprindu-se datorită reclamaţiilor locuitorilor din apropiere. De asemenea, este cunoscut pentru recordul sau de a executa 12 oameni în mai puţin de 13 minute, cu ajutorul unei ghilotine. Este faimos pentru executarea lui Marie Antoinette în faţa a peste 200.000 de oameni.
Cleveland este singurul preşedinte american care a executat doi oameni cu mâna sa, pe vremea când acesta era încă în funcţia de şerif. La scurt timp după, a spânzurat un om, şi-a ucis propia mamă, apoi a spânzurat un criminal. În timpul alegerilor din 1884 rivalii l-au numit “Călăul din Buffalo” şi au încercat să folosească execuţiile împotrivă să. Până la urmă, nici una dintre aceste acuzaţii nu i-au rănit reputaţia politică. De fapt, anumit istorici cred că execuţiile au întărit poziţia sa asupra luptei împotriva sistemului criminal.
Răspunsuri