Sondaj de opinie

Sondaj de opinie

 

Sună telefonul. Îl am în buzunarul de la spate, practic stau pe el, și cȃnd sună sunt nevoit să mă ridic în picioare de pe scaun ca să-l scot afară. Nu-l  aud, dar simt cum vibrează.  Nici că se putea un tratament mai bun pentru telefonul mobil. Ȋn primii ani cȃnd au apărut mobilele, prin ‘90, țin minte că le țineam prinse  de curea cu o agățătoare, la vedere. După aia le-am băgat în buzunarul din față de la pantaloni.  Acum le-am retrogradat în buzunarul de la spate, și următoarea poziție va fi la găleata  de gunoi.

Mă uit ce număr m-a apelat. Nu e un număr cunoscut. Nu primesc vești bune de la numere necunoscute. De obicei mă sună vreun furnizor de la serviciu care cere plata facturii. Sau de la Bancă, să pun banii pentru comisioane și dobȃnzi.  Sau vreun furnizor de servicii care caută clienți noi. Alo, suntem de la Rontemelon, sau de la Complote, nu vreți un abonament avantajos? Nu, mulțumesc, cel pe care îl am eu, abia aștept să expire.

- Alo, suntem de la Institutul de sondare a opiniei publice… sunteți de acord să ne răspundeți la o serie de întrebări? Nu se va face absolut nici o conexiune între răspunsuri și persoana dumneavoastră. S-ar putea să dureze 10-15 minute.

Asta e un lucru nou. De obicei nimeni nu-mi cere părerea despre nimic. Iată o ocazie bună să spun ce am pe suflet. Dar oare mă va asculta cineva ce am de zis?

- Facem un sondaj referitor la radio. Vă rugăm să ne răspundeți cu sinceritate, fără să stați pe gȃnduri,  indiferent dacă sunteți sau nu sunteți un ascultător de radio.

- De acord, dar facem un pact: eu vă răspund sincer la întrebări, dar vreau ca și dumneavoastră să fiți la fel de sinceră.

- Ok. Enumerați-mi fără să stați pe gȃnduri cȃteva posturi de radio de care ați auzit.

Ooops.  De mai bine de un an nu mai ascult deloc radio. Ȋmi țiuie urechile din cauza gălăgiei digeilor și digeițelor, care nu știu de ce dar  au impresia că toți ascultătorii  sunt chiar acum  la un party,   în care toată lumea vorbește tare și nu se aud unul pe altul.

- ProFm. KissFm, EuropaFm, asta… RTv1… nu, Romȃnia actualități… Romȃnia Cultural… RockFm… nu  mai știu. Zu. Cam atȃt. Nu prea ascult, că e multă gălăgie și în rest publicitate și  flecăreală.

- Cȃți ani aveți? Unde locuiți, în ce oraș? Care e ultima școală absolvită?

- Dar dumneavoastră știți cum mă cheamă?

- Nu.

- De unde aveți numărul meu de telefon?

- E generat automat de sistem.  Spuneți-mi  dacă ați auzit de următoarele posturi de radio: Reșița on-line?

-Nu.

- Satu-Mare Fm?

- Nu.

- Timișoara Fm, Radio-Bunavestire? Ulisse Fm și PersephonaWaves?

- Nope.

-  As vrea să știu cum decurge o zi din viața dumneavoastră.  La ce oră v-ați sculat ieri?

- La ora 6.

- Ce ați făcut  după aceea?

- Sorry?

- Cu ce v-ați ocupat pănă ați plecat la serviciu?

- Activități gospodărești. Vreți detalii? Am dat mȃncare la cȃine și pisică.

- Ce posturi de radio ascultați în acest timp?

- Nu ascult nici un post. Nu am aparat de radio acasă.

- La ce fel de aparat ascultați de obicei radio: la radio staționar, la mașină,  la internet, la telefon?

- La nimic, nu suport căștile în urechi.

- La ce oră ați pecat de la serviciu? Unde v-ați dus după aceea?

- Acasă. Ba nu, la cumpărături.

- Cȃt au durat cumpărăturile?

- O jumătate de oră.

- La magazin ați ascultat vreun post de radio?

- Era o emisiune, dar n-am fost atent ce. Prea multă gălăgie. Nu-mi mai aud nici gȃndurile din cap de gălăgie. Toată lumea vorbeste tare.

- Și pregătirea mesei?

- Să zicem o oră. Știți, am curățat cartofii, și celelalte.

- Ce post de radio ați ascultat între timp?

Simt că are o obsesie.

- Nu ascult radio niciodată. Ȋmi țiuie urechile. Digeii și digeițele și reclamele…

- La cȃt vă culcați?

- Pe la zece jumate – unsprezece.

- Puteți să indicați o singură oră?

- Unsprezece.

- De la ce oră la ce oră ascultați radio seara de obicei?

- Nu prea ascut deloc radio. Am ascultat mai demult, dar îmi țiuie urechile. De la DJ, sunt prea țipători. Și nu suport publicitatea.

- Nici noaptea nu ascultați? Ce posturi ascultați noaptea?

- Nici unul. Ȋmi place liniștea.

- Dar în ultima lună ce posturi ați ascultat? Încercați să încadrați: de la 0 la cinci minute, de la cinci minute la o oră, de la o oră la patru ore.

- Poate, cinci minute Romȃnia Actualități. Și Trinitas.

- Deci ați ascultat cinci minute Romȃnia actualități și Trinitas?

- Da.

- Cȃt faceți de acasă pȃnă la serviciu?

- Zece minute.

- Căți membri aveți în familie?

- Trei.

- Din care cȃți copii minori?

- Nu văd legătura cu radioul.

-  Ȋncercăm să elaborăm un model al ascultătorului de radio.

- Eu  nu sunt ascultător. Am muzica mea pe stick și CD-uri. Nu suport publicitatea și DJ-ii.

- Ce ați făcut ieri după serviciu?

- Am plecat acasă. Ba nu, am fost la cumpărături.

- Și după aceea,  ați plecat acasă? Cȃt timp ați mers de la cumpărături pȃnă acasă?

- Zece minute. Ce rost au întrebările astea?

Am impresia că vrea să  mă dezorienteze  ca să mă prindă nepregătit la întrebările cu adevărat importante care urmează.

- Care e statutul social: necăsătorit, căsătorit, divorțat, văduv?

- Nu doresc să răspund.

- Cum doriți. Se va deduce oricum din context.  Cine aduce banii în casă?

- Nu vă răspund.

- Cum doriți. Se va…

- deduce, știu.

- Cȃți bani ați cȃștigat în ultima lună?

Fiscul dorește așadar  foarte mult să afle profilul ascultătorului mediu de radio. Cioace, de fapt nu contează ascultător-neascultător, ci vor să afle proporția evaziunii fiscale.

- Deci?

- Nu răspund.

- Cum doriți. Se va deduce.  Cȃt ați cȃștigat în ultimele 6 luni? dar anul trecut?

- Ați vrea dumneavoastră să vă spun, dar nu vă spun.

- Ce bunuri de largă folosință aveți în casă? răspundeți prin da sau nu: autoturism mi-ați spus deja  că aveți. Laptop? Televizor?  plasma? LCD? LED? Diagonala? Cilindreea mașinii?

- Domnișoară, vă rog să vă opriți. Nu vă mai răspund.

- Trei întrebări mai am, atȃt, și vă mulțumesc pentru răbdarea dumneavoastră. Ce posturi de radio aveți memorate în grila aparatului de la mașină?

- Nu știu. Niciunul.

- Totuși, cȃnd porniți aparatul intră pe un post. Care este acela?

- Nu știu. Nu sunt curios să aflu. Care e ultima întrebare?

- Cu cine am stat de vorbă?

- Nici asta nu știu, nu știu cu cine am stat de vorbă. Să  aveți o zi bună!

Am  închis cu satisfacția că în sfȃrșit am spus și eu ce aveam pe suflet. Dar oare m-a ascultat cineva?!

 

 

 

 

 

 

 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->