sticla

[Lenuş Lungu]

La inceput , egiptenii foloseau sticla numai ca să acopere obiectele făcute din lut ; dar în jurul anului 2000 î.e.n. au descoperit că mărgelele ar putea fi făcute în totalitate din sticlă.Dupa zeci şi zeci de ani au reuşit să fabrice vase de sticlă si pahare de băut.Primul obiect de sticlă cunoscut şi păstrat este un pahar cu picior , din anul 1490 î.e.n. şi care poarta numele unuia dintre faraoni.El este împodobit cu două benzi de aur, una în jurul piciorului si alta în jurul buzei. Cand ,unde , de cine si cum a fost fabricata cea dintai sticla este un mister – dar suntem aproape siguri ca descoperirea a fost facuta in Egipt . Cea mai veche sticla cunoscută este de origine egipteană , din anul 3200 î.e.n . La inceput , egiptenii foloseau sticla numai ca să acopere obiectele făcute din lut ; dar în jurul anului 2000 î.e.n. au descoperit că mărgelele ar putea fi făcute în totalitate din sticlă.Dupa zeci şi zeci de ani au reuşit să fabrice vase de sticlă si pahare de băut.Primul obiect de sticlă cunoscut şi păstrat este un pahar cu picior , din anul 1490 î.e.n. şi care poarta numele unuia dintre faraoni.El este împodobit cu două benzi de aur, una în jurul piciorului si alta în jurul buzei.Au existat mai multe controverse asupra felului în care a fost fabricat paharul , deoarece pe atunci nu se cunostea suflare sticlei.Unii credeau că a fost obţinut răsucind sticlă caldă şi moale în jurul unui tipar de lut.O părere mai recentă susţine că tiparul de lut a fost cufundat în sticlă topită. Aproximativ în anul 250 î.e.n. s-a făcut o invenţie foarte importantă – arta suflării sticlei.Cum s-au petrecut lucrurile nu se ştie exact : probabil cineva a încercat să sufle în sticlă şi a observat spre marea sa uimire cum sticla topită se transformă într-un glob.În orice caz,descoperirea s-a dovedit extrem de folositoare.Vasele goale în interior puteau fi obtinute mult mai uşor şi mai repede decît prin oricare alta metoda.Pe la începutul erei noastre vasele de băut erau destul de răspîndite.Se povesteşte că împăratul Nero a plătit o avere pentru obiecte din sticlă, dar oricine putea să cumpere pentru o monedă de aramă un pahar de apă pe străzile Romei. Roma devenise centrul industriei în lumea antică. Arta suflării sticlei a trecut de la Roma la coloniile romane.Fabrici de sticlă s-au născut în Spania şi Franţa. Totuşi , ele nu au supravieţuit căderii Romei , cînd arta fabricării sticlei şi-a găsit centrul nou la Constantinopol. O dată cu căderea Constantinopolului , centrul a revenit pe pămîntul Italiei , la Veneţia.Marele Doge al Veneţiei dădea drepturi şi onoruri speciale fabricantilor de sticlă si care puteau ajunge pînă la ranguri nobiliare. Dar aceşti specialişti trebuiau să accepte izolarea pe insula Murano , pentru păstrarea secretelor de fabricaţie.Deşi Veneţia a rămas un centru important pentru fabricarea sticlei pînă în secolul XVII-lea, ea nu a putut să stabilească un monopol . Sticla germană a început să o concureze în secolul al XIV-lea şi sticla deBoemia a devenit importantă în secolul al XV-lea.China a aflat secretul în secolul al V-lea şi arta ei a atins un nivel remarcabil în secolul al XVIII-lea.
Nu este surprinzător că secretul nu a putut fi păstrat mult timp : arta fabricării sticlei este foarte simplă şi materialele prime foarte abundente. Sticla este un amestec de siliciu si hidroxizi alcalini , de sodiu sau potasiu.Ca sa facem sticla avem nevoie numai de nisip curat (bioxid de siliciu), piatra de var,carbonat de potasiu sau de sodiu.Daca aceasta caldura este suficienta, materialele se topesc formand sticla.Dificultatile stau numai in obtinerea materiilor prime in stare curata.Aici sta tot secretul . Aproape oricine poate fabrica sticla , dar sticla buna sau sticla cu proprietati speciale –aceasta este o alta poveste.