””Timpul. Ce este timpul?se intreba un personaj din ””Muntele vrăjit”” al lui Thomas Mann.
Noi am aflat ce este.Ne-au dat explicații,rând pe rând,istoricii ,filosofii,scriitorii.Știm că este o categorie filosofică obiectivă care există independent de voința noastră,in relație intrinsecă cu proprietatea cea mai importantă a materiei,miscarea(de fapt Viteza cu care se realizează mișcarea) dar și cu Spațiul.Câte probleme nu am rezolvat in scoala primară,folosind această relatie.( S=VxT sau variantele sale). Dar Timpul pezintă multe aspecte:
1.Timpul trăit. Acesta este de fapt viața fiecăruia dintre noi,trăită intr-un singur sens,in cadrul unui destin individual.Timpul inseamnă și orânduirea evenimentelor vieții in ordinea in care au avut loc.
2.Timpul istoric(sau timpurile istorice). Cu cât ne intorcem mai mult in trecut,martorii vii ai generațiilor succesive și ale evenimentelor dispar.Rămân numai mărturii sub formă de monumente,statui,inscrpții sau texte.Acest trecut indepărtat,timpul istoric,este timpul scrierilor și acoperă aproximativ 6000 de ani.
3.Timpul preistoric(sau timpurile preistorice).Sunt timpurile fără scriere.Urme ale existenței oamenilor si a activităților lor s-au descoperit in diferite locuri sub forma unor pietre (menhirele), arme si unelte primitive,sau a picturilor rupestre.Plasarea lor in timp este foarte dificilă.
4.Timpul geologic(sau erele geologice) Acest timp evaluează formarea Pământului.In mai multe sute de milioane de ani Terra si-a modificat infățisarea ajungând la ceea ce cunoastem azi.
Așadar Omul,acest uimitor biped vesnic curios si doritor de a afla a căpătat conștiița Timpului. A invățat că epocile se inșiră ”ca mărgelele pe ață”.A aflat de multă vreme că din această””vesnică trecere””(cum zicea Eminescu ) lui nu-i revine decât o fărâmă pe care trebuie să o gestioneze cu grijă. A mai aflat că există un timp cronometric pe care il măsurăm cu ceasul,divizat in secvențe egale intre ele(secunde ,minute, ore) dar a aflat că există și un timp afectiv(subiectiv) ,timpul-durată ( Henri Bergson și Marcel Proust) care se explică prin fenomenul memoriei și care nu se poate divide sau măsura.
(Mic eseu personal. Surse: lecturi personale:istorie ,filosofie,literatură).
Notă:L-am scris ca să-mi exersez mintea.
-->
Răspunsuri
Erau si câteva greșeli de redactare dar le-am corectat. In timp ce scriam aceste rânduri mă gândeam la un fragment din”Scrisoarea II ” de Eminescu:
”Vai! Tot mai gândești la anii,când visam in academii,
Ascultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune
Si-n a lucrurilor peteci căutând ințelepciune?
......................................................................
Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos,
Cum ușor,ca din cutie scoate lumile din chaos
Si cum neagra veciniciene-o intinde și ne-nvață
Că epocile se inșiră ca mărgelele pe ață .”
Merci pentru acesta prezentare deosebita, sint coplesita de atita frumusete.
Acestea și incă multe alte capodopere sunt tezaurul cultural al omeniri.
In fața geniului mă inclin cu evlavie...