Feciorul mezin al Banului Răducanu Golescu, Dinicu Golescu – sau cu numele cu care voia să-şi arate obârşia, Constantin Radovici din Golesti – s-a născut în epoca domniilor fanariote, la 7 februarie 1777. Ca şi alţi feciori de boieri din protipendada Ţării Româneşti, a cunoscut cultura greacă, precumpănintoare în aceea vreme în Principate, şi posibile cunoştinţe de limba franceză.Urmând tradiţiile feudale şi datorită înaltului rang boieresc pe care îl deţinea tatăl său, stăpânirea îl ridică pe tânărul Dinicu Golescu în slujbe, dăndu-i dregătoria de ispravnic al Muşcelului. Treptele arhondologiei îi erau astfel oferite şi luminatul cărturar le va urca repede pănă la ultima, ajungănd la cel mai înalt rang acela de logofăt pe care îl va atinge la apusul vieţii.Perioada de mai bine de jumătate de veac în care autorul trăieşte se caracterizează prin frământări sociale a maselor populare pricinuită de întreţinerea exploatării feudale sub influenţa dezvoltării economiei de schimb. Această crestere a avântului revoluţionar, în special a maselor de negustori, mici proprietari de fabrici şi ateliere meşteşugăreşti, despre care Dinicu Golescu menţionează în cartea sa “Însemnare a călătoriei mele”, fac să se simtă apropiata prăbuşire a orânduielii feudale intrate în descompunere.Miscarea din 1821 a dat luptei politice a forţelor sociale care năzuiau spre libertate şi progres un nou avânt. Se proclamau principii cu totul necunoscute până atunci în Ţările Române: domnul să conducă cu ajutorul sfatului ţării, libertate individuală, a muncii şi a comerţului, egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Acestea nu s-au putut înfăptui din cauza boierimii feudale care simţidu-şi din ce în ce mai periclitată situatia politică cere sprijinul puterilor străine.Martor al unor evenimente sociale şi politice importante Dinicu Golescu şi-a însuşit unele idei înaintate ale epocii sale sprijinindu-le cu însufleţire. Dar pentru realizarea lor, el va recomanda calea paşnică a reformelor iniţiate de boierii generoşi. Dacă părerea aceasta nu reprezenta decât o iluzie sau o falsă soluţie, nu e mai putin adevărat că, prin activitatea sa culturală , Dinicu Golescu s-a afirmat ca un cărturar cu dragoste de popor şi progres.În 1821 răscoala la determinat să se retragă peste munţi, la Braşov, aşa cum au făcut şi alţii. La Braşov, Dinicu Golescu a pus bazele unei societăţi secrete, ce avea drept scop deşfăsurarea unei activităţi culturale cu un caracter democratic şi patriotic. În 1824 începe călătoria lui prin Occidentul luminat, povestită în cartea sa “Însemnare a călătoriei mele”, de idealuri franceze , către Munchen şi Geneva pentru a-şi da la şcoli străine cei patru copii ce vor lua parte la revolutia de la 1848.Îmbrăcat în giubea cu blănuri de samur, pe cap purtănd chiulaful de mare logofăt, el străbate pănă în centrul Europei, trecând prin Cluj, Buda-Pesta, Viena, Triest, Milano şi cantoanele Elveţiei. Mănat de curiozitatea celui ce vrea să se instruiască, intră în biblioteci, pinacoteci, muzee de istorie naturală, teatre, şcoli, pieţe, parcuri, băi publice, etc, minunăndu-se de mulţimea instituţiilor de folosul obşătesc şi mărimea lor. Discută cu negustorii despre mijloacele de dezvoltare a comerţului. În jurul Vienei îl impresionează mulţimea şi vastitatea parcurilor publice, numărul mare de lostării, circuri, pinacoteci sau palate grandioase. La Triest face baie în Marea Adriatică. Se plimbă pănă la Veneţia în care nu-l impresionează însă ahitectura şi patima anilor pe ziduri, şi aspectul decrepit al oraşului.Fără îndoială Dinicu Golescu nu e un călător pregătit să aprecieze valorile artistice întâlnite în drum. Avea însă deschidere în suflet pentru ce era nou. Întors în ţară în 1826, Dinicu Golescu deschide o adevărată campanie de reforme culturale înfiinţând (exemplu în 1830 a înfiinţat o scoală pentru fete pe modelul celor din Europa) şi refăcând şcoli (cea din Goleşti), editând manuale pentru uzul elevilor. În 1830 moare “ostenit” după creearea unei hărţi statistice a Ţării Româneşti. Strădania lui plină de luminoasă râvnă pentru propăşirea poporului nostru este comparabil cu lupta altor cărturari de seamă din trecut care şi-au dat contribuţia pentru progresul patriei noastre.Printre multele oraşe foarte frumoase ce viziteaza prin Europa, Dinicu Golescu priveşte cu multă admiraţie oraşul Veneţia care în ochii lui, deşi î-şi spune vârsta (zidit acum o mie trei sute de ani), reflectă încă o civilizaţie demnă de luat în seamă. Când părtrunde în oraş vede casele vechi cu arhitectură veche, fiecare casă părcă are o istorie a ei de povestit, o aşa variaţie de stiluri arhitectonice, în frunte cu palatul Dogilor care este cea mai impunătoare clădire din Veneţia şi a cărei ziduri acum învechite parcă mai arată gloria şi fastul ce odată domnea aici. Podurile sunt şi ele faimoase în Veneţia (un total de aprox. 360) marea majoritate arcuite pe sub care trec luntrele.Dintre ele cel mai faimos este “Podul Suspinelor” pe unde condamnaţii la moarte vedeau pentru ultima dată lumina zilei. Un alt specific al oraşului sunt pieţele, începănd cu piaţa San Marco unde se află cafenele cu mese afară unde se poate sta şi relaxa, şi terminând cu toate celelalte. În mijlocul pieţei San Marco se află celebra catedrală cu acelaşi nume, un momument şi ea de arhitectură, fast şi bogăţie cu mozaicuri impresionante şi cai turnaţi în bronz ca la toate curţile imperiale ale Europei. Pe lângă toate aceste monumente ale istoriei, pe canalele Veneţiei trec luntre fiecare grăbite sau stau adunate la un loc aşteptănd probabil pe stăpânii lor, marea majoritate întorcându-se de la târg.Unele care mai puternice au şi pânze astfel putând ieşi cu ele afară din oraş. Dinicu Golescu nu este o persoană care să aprecieze critic ceea ce vizitează, nu este nici chiar pregătit să o facă dar dorinţa lui de cunoaştere şi deschiderea lui pentru lucruri noi sunt mari. Îmbrăcat ca un român sadea el descrie Veneţia, o capitală a culturii europene, un loc în care oameni luminaţi au dat naştere celor mai multe idei şi invenţii cum ar fi renaşterea italiană, oraş-ţară ce au domnit cu o flotă puternică şi au avut o foarte bună perioadă de timp un cuvânt de spus în Europa.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri