Oraşul Babilon din centrul Mesopotamiei s-a dezvoltat până a ajuns să domine întreaga regiune în mileniul II î.Hr.
După căderea celei de-a treia dinastii din Ur, Vechiul Imperiu Babilonian a preluat controlul Mesopotamiei. Prima dinastie din Babilon era formată din amoriţi de origine semită. Cel mai cunoscut dintre aceştia a fost regele Hammurabi, faimos pentru codul său, prima culegere detaliată de legi a Antichităţii. Ea prezintă mai multe procese în 282 de articole, acoperind toate aspectele legale cunoscute atunci. Pedepsele prevăzute pentru infracţiuni erau acordate conform principiului „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“ şi variau de la biciuire până la mutilare şi moarte prin tragere în ţeapă, ardere sau înec. Hammurabi, care se proclamase ,,păstorul poporului“, descria în prefaţa codului cum principala divinitate babiloniană, Marduk, il insărcinase să facă cunoscute oamenilor săi legea şi dreptatea.
Fragment din epilogul Codului regelui Hammurabi
„Eu, Hammurabi… nu m-am îndepărtat câtuşi de puţin de supuşi, pe care Bel mi i-a încredinţat şi a căror ocârmuire mi-a dat-o Marduk. Nu am fost nepăsător, ci le-am adus pacea şi le-am dat un adăpost statomic şi fără de primejdii. Am gonit din calea lor toate greutăţile mari şi am făcut ca lumina să strălucească asupra-le”.
La scurt timp după moartea lui Hammurabi, Vechiul Imperiu Babilonian a început să fie atacat de inamici din exterior, precum hitiţii, care au devenit influenţi după 1650 î.Hr. Între aproximativ 1531 şi 1155, Babilonul a fost dominat de către kassiţi, iar apoi de elamiţi şi de a doua dinastie a oraşului Isin (cca 1157-1026 î.Hr.). Un reprezentant de seamă al acestei dinastii a fost Nabucodonosor I, care a respins cu succes atacurile elamiţilor şi asirienilor. În cele din urmă, slăbit de atacurile triburilor aramaice, Babilonul a căzut sub dominaţia Imperiului Asirian.
Reconstituire a Gradinilor suspendate din Babilon
Noul Imperiu Babilonian al caldeilor 625-539 î.Hr
Setea de putere şi luxul Noului Imperiu Babilonian sunt prezentate drept culmea nedreptăţii în Vechiul Testament.
Caldeii, unul dintre triburile aramaice de origine semitică, au ajuns în sudul Mesopotamiei în jurul anului 850 i.Hr. şi au contestat domnia asiriană din Babilon. Au ieşit invingători, iar Nabopolassar (625-605 i.Hr.) a înfiinţat Noul imperiu Babilonian. Asirienii au fost infrânţi în 612 î.Hr., după ce capitala Ninive de pe malul estic al Tigrului a fost cucerită şi distrusă. Fiul lui Nabopolassar, care apare în Biblie cu numele de Nabucodonosor II (605-562 î.Hr.), şi-a concentrat eforturile pe ridicarea unor edificii impunătoare. A poruncit să se ridice în zona templelor din Babilon un pasaj pentru procesiuni şi Poarta lui Iştar, acoperită cu plăci de faianţă colorată. Pasajul ducea spre un zigurat central masiv, care ar fi putut servi ca model pentru ,,turnul Babel“. Grădinile suspendate din palatul regal au devenit una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Babilonul era de asemenea un centru mondial al ştiinţelor. Erau dezvoltate mai ales astronomia, astrologia şi divinaţia.
Turnul Babel
Turnul Babel
Turnul ridicat de Nabucodonosor II în Babilon pentru zeul suprem Marduk era un templu cu cinci nivele, cu o bază pătrată cu laturi de aproximativ 91 de metri şi o înălţime de circa 90 metri. A fost numit etemenanki (,,casa pe care se sprijină cerul şi pământul“). Ultimele două nivele alcătuiau un templu acoperit cu plăci albastre de faianţă. Potrivit cărţii Genezei, capitolul 11, versetele 1-9, edficiul ajungea până la cer şi devenise un simbol al orgoliului oamenilor, care au fost pedepsiţi prin amestecarea graiurilor.
Din punct de vedere militar, Nabucodonosor II s-a concentrat asupra Egiptului şi apoi a Palestinei. În anul 597 î.Hr., a prădat Ierusalimul pentru prima dată, atunci când acesta a refuzat să mai plătească tribut, iar în 587 a distrus oraşul cu totul. Locuitorii au fost duşi în „robia babiloniană“ şi puşi la muncă forţată. Dintre oraşele-stat feniciene, doar Tirul a putut rezista invaziei lui Nabucodonosor.
Intrigile interne i-au slăbit pe succesorii acestuia, astfel încât uzurpatorul Nabonidus a fost cel care a reconsolidat imperiul şi a respins invazia mezilor din 553 î.Hr. După ce l-a instalat pe fiul său Belşaţar (cunoscut şi sub numele de Nidintabel sau Nabucodonosor III) ca regent al Babilonului în 550, Nabonidus s-a retras în oaza Teima. Când a revenit în 539, era deja prea târziu, întrucât perşii conduşi de Cirus II spulberaseră armata lui Belşaţar.
sursa: Marea istorie ilustrata a lumii
-->
Răspunsuri