În istoria religiilor Zoroastrismul a fost o credinţă neobişnuit de eficace, exercitând o influenţă asupra doctrinelor altor religii disproporţionate faţă de numărul adepţilor. Noţiunea de îngeri că agenţi ai lui Dumnezeu este una din moştenirile Zoroastrismului către iudaism, creştinism şi islamism. Zoroastrismul a fost fondată în Persia antică (Iranul de azi) în aproximativ anul 1000 i.Hr. (unele surse spun mult mai devreme, altele în jurul anului 600 i.Hr.) de către profetul Zoroastru. Aceasta a fost religia oficială a zonei până la cucerirea ei de catre Alexandru cel Mare, care mai târziu a fost restaurată. În secolul al şaptelea d.Hr. invadatatorii islamici au preluat zona şi Zoroastrismul a dispărut din ţară în care s-a născut. O mulţime relativ mică de zoroastristi, care sunt numiţi Parşi au supravieţuit în India contemporană, mulţi în zona Bombay.
Naşterea lui Zoroastru este descrisă ca fiind orchestrată de spirite cereşti
Religia lui Zoroastru este cel mai bine cunoscută pentru dualismul său. Zeul luminii şi a lumii de sus, Ohrmazd sau Ahura Mazda (Dumnezeu cel înţelept) şi îngerii săi sunt blocaţi într-o luptă cosmică cu zeul întunericului şi al iadului, Angra Mainyu sau Ahriman (Spiritul Distructiv) şi îngerii săi. Spre deosebire de creaţionism în care rezultatul războiului între Dumnezeu şi Diavol a fost deja decis, Zoroastrismul portretizează lupta ca fiind mai mult sau mai puţin egală.
Fiinţele umane individuale sunt îndemnate să se alinieze forţelor luminii şi sunt judecate în funcţie de faptele bune sau rele predominante. În cele din urmă va fi o bătălie finală între bine şi rău, după care va fi o judecată generală în care fiecare va fi pus într-un râu de metal topit, persoanele bune vor avea zgura arsă departe în timp ce a oamenilor răi va fi consumată. Sufletele celor binecuvântaţi vor fi înviate în corpuri fizice reînnoite.
Sculptură în relief reprezentându-l pe Ahura Mazda, zeul suprem zoroastrian oferindu-i coroana regală lui Ardashir I
Multe dintre componentele acestei viziuni de sfârşit – o bătălie finală dintre bine şi rău, judecata celor răi, învierea celor morţi au fost adoptate de către gânditorii evrei. Din motive care sunt neclare, îngerii sunt adesea asociaţi cu religii şi mişcări religioase care pun un accent deosebit pe astfel de evenimente care urmează să aibă loc la sfârşitul timpului. Se pare că Zoroastru stabileşte reformarea religiilor preexistente din Persia decât să creeze o nouă religie. Este de asemenea clar că el a predicat centralitatea unui singur zeu, Ahura Mazda.
Alte divinităţi ale panteonului au fost reduse la statutul de simpli agenţi ai divinităţii supreme – adică la îngeri. De asemenea unii dintre zeii panteonului indo-european au fost transformaţi în demoni, deşi această transformare poate fi cauzată de factori complet independenţi de activităţile de reformare ale lui Zoroastru. Cei mai importanţi dintre zeii zoroastrici sunt nemuritorii buni (Amesha Spentas).
Cele şapte divinităţi ale mitologiei persane reprezentând grupul Amesha Spentas
Aceste fiinţe sunt numite după calităţile apreciate de zoroastrieni cum ar fi Vohu Manah (Gândul Bun şi Mintea Iubitoare) şi Armaiti (Pietate şi Credinţa). Într-un anumit sens Amesha Spentas sunt arhanghelii sistemului religios zoroastrian. Corespunzatoari acestor arhangheli de lumină sunt agenţi ai răului Ahriman, cum ar fi Druj (Minciună). Aşa cum zoroastrismul evoluase, numărul fiinţelor cereşti se înmulţesc, conducând unii observatori să remarce faptul că vechiul sistem politeist a fost involuntar renăscut în etapele ulterioare ale acestei tradiţii religioase.
La un moment dat o nouă clasă de îngeri, yazatas a apărut. Ei au devenit atât de importanţi încât păreau să îi eclipseze pe Ahura Mazda. Conducătorul printre yazatas a fost Mithra, zeul/înger de lumină. Încă un grup de fiinţe angelice au fost fravashi. Ei par să fi fost iniţial spirite ale strămoşilor dar treptat dezvoltate în spirite protectoare, atât a fiinţelor umane cât şi a celor cereşti.sursa:mitologie
-->
Răspunsuri