Descătuşând energiile creatoare, Unirea din 1918, precum şi politica statului român au permis, în ciuda unor obstrucţii şi neîmpliniri, o solidarizare a provinciilor şi o participare la viaţa culturală a tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie, limbă şi religie. Accelerarea procesului de modernizare a ţării a avut ca efect creşterea rolului învăţământului, ştiinţei, culturii şi artei. Participarea activă a României la viaţa internaţională, circulaţia liberă de valori au asigurat prezenţa activă a oamenilor de ştiinţă români la marile congrese şi conferinţe internaţionale, obţinerea unor brevete şi traducerea unor lucrări în limbi de circulaţie internaţională, care au putut intra astfel în patrimoniul intelectual al Europei şi al lumii. România Mare avea nevoie de aportul ştiinţei şi tehnicii, dar fondurile necesare pentru constituirea unei baze materiale adecvate (laboratoare, aparatură, biblioteci etc.) erau alocate cu zgârcenie, deoarece, pe de o parte, mijloacele materiale disponibile erau limitate de urmările nefaste ale războiului, iar pe de altă parte, nu se formase încă o înţelegere a nevoilor specifice ştiinţei. Academia Română, prin activitatea membrilor săi, dar şi prin efectul catalizator manifestat în viaţa ştiinţifică românească, s-a impus ca cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală a ţării. La 1 iunie 1920, Academia Română a aprobat cererea Secţiunii Ştiinţifice de a adera la Comitetul Internaţional de Cercetări de la Bruxelles, iar la 29 mai 1937 se votează înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării, “organ îndrumător şi consultativ al statului în toate chestiunile în care cuvântul ştiinţei pure sau aplicate trebuie ascultat după exemplul instituţiilor similare din ţările Europei Occidentale şi transoceanice. La 11 martie 1938, Academia Română a anunţat înfiinţarea colecţiei “Monografia ştiinţifică”, precizând că “fiecare volum va forma un tot, dând elementele de pregătire clasică pentru cercetările actuale, în fiecare an urmând să se scoată maximum patru volume. La 11 martie 1935, la iniţiativa a 26 de oameni de ştiinţă, s-a constituit, „de facto”, asociaţia ştiinţifică Academia de Ştiinţe din România (ASR), ce a fost legalizată prin sentința Tribunalului Ilfov din 29 martie 1935. În urma înfiinţării ASR, Academia Română a protestat vehement. Preşedintele Academiei Române, Ludovic Mrazec, semnala la 29 martie că atât denumirea de Academie de Ştiinţă cât şi rostul acestei asociaţiuni produsese nedumerire în Academia Română. Prin Decretul Lege nr. 2418/7 iulie 1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 154/8 iulie 1938, Academiei de Ştiinţe din România i s-a interzis purtarea numelui de Academie, considerat ca fiind drept de monopol al unei alte instituţii mai vechi. Ca urmare, la 24 septembrie 1938, Adunarea Generală a Academiei de Ştiinţe din România a hotărât să-şi schimbe numele de „Academie de Ştiinţe din România” în „Institutul de Ştiinţe din România”. Prin Decretul lege 3714/6 noiembrie 1940 s-a hotărât revenirea la denumirea de „Academia de Ştiinţe din România”. În această perioadă de clarificări instituția, indiferent de numele ce l-a purtat a desfăşurat o valoroasă activitate ştiinţifică concretizată în opt volume de studii științifice și 754 de comunicări științifice valoroase și originale. Prin Decretul Prezidial nr. 76 pentru transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române, publicat în Monitorul Oficial nr.132 bis/9 iunie 1948, Academia de Ştiinţe din România a fost integrată în Academia Republicii Populare Române, toate bunurile sale mobile şi imobile fiind înglobate în patrimoniul noii Academii. Preşedintele Academiei Române din acel timp, academicianul Traian Săvulescu, a organizat la 23 martie 1956 şedinţa de constituire a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOS), ca un gest reparator faţă de desfiinţarea ASR în 1948. Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România a fost înfiinţată, ca persoană juridică, prin HCM nr. 1012/30 mai 1956 cu scopul de a sprijini coordonarea muncii ştiinţifice pe plan naţional şi reprezentarea acestei cercetări pe plan internaţional. AOS era constituită din membri colectivi – organizaţii cu caracter ştiinţific – şi membri individuali, oameni de ştiinţă de prestigiu, care au aderat la statutul asociaţiei. Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România a avut ca prim obiectiv al activităţii (începând din anul 1956) reprezentarea oamenilor de ştiinţă, a tuturor cercetătorilor ştiinţifici români în organizaţiile internaţionale neguvernamentale (UNESCO, Mişcarea Pugwash, Federaţia Mondială a Oamenilor de Ştiinţă etc). Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România a organizat conferinţe, dezbateri, expoziţii, vizite de documentare în ţară şi peste hotare şi a participat prin membrii săi colectivi sau individuali la manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale. Prin modul în care AOS şi-a îndeplinit acest obiectiv (participarea la acţiunile privind viaţa ştiinţifică şi relaţiile ştiinţei cu societatea contemporană desfăşurate de aceste organizaţii internaţionale), România a fost apreciată pentru valoarea delegaţiilor şi contribuţiile acestora. La primul congres al AOS, organizat cu ocazia aniversării a 40 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, cu tema „Ştiinţa la sfârşit de mileniu”, domnul Grl. Prof. Univ. Dr. Vasile Cândea a propus revenirea instituţiei la titulatura din 1935-1948, anume aceea de „ACADEMIE”, cu păstrarea şi a anumitor elemente din denumirea asociaţiei şi astfel titlul a devenit „Academia Oamenilor de Ştiinţă din România”, numită în continuare prescurtat AOSR. Adoptarea denumirii de “Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR)” a fost aprobată de adunarea generală AOSR din 22-24 mai 1996, care s-a desfăşurat sub denumirea de “Congresul I AOSR”, în Palatul Parlamentului, în prezenţa a numeroşi membri ai Academiei Române. Academia Oamenilor de Ştiinţă din România este continuatorul şi unicul legatar al Academiei de Ştiinţe din România (1936-1948) şi al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, înfiinţată prin HCM nr.1012/30 mai 1956, şi care în 1996 şi-a schimbat titulatura din Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România în Academia Oamenilor de Ştiinţă din România. Academia Oamenilor de Ştiinţă din România a funcţionat ca ONG până la apariţia Legii nr. 31-2007, când a devenit instituţie de interes public. Astăzi Academia Oamenilor de Ştiinţă din România este for naţional de consacrare ştiinţifică, care reuneşte personalităţi reprezentative ale ştiinţei. Principalele scopuri ale AOSR sunt promovarea, dezvoltarea, sprijinirea, protejarea ştiinţei sub toate formele, acţiunile şi metodele directe, indirecte sau adiacente.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/02/mo-m-on-48.html
-->
Răspunsuri