După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în urma ordinului Direcţiei Sanitare a M.Ap.N., la 5 iulie 1941, ia naştere primul centru de transfuzii organizat în armata româna pe langă Spitalul Z.I. 285 Iaşi- de reţinut această dată, întrucât este primul centru de transfuzii înfiinţat în ţara noastră, înaintea celui înfiinţat de Ministerul Sănătăţii. Un an mai târziu, ia fiinţă pe langă compania sanitară a Spitalului Militar Central ,,Centrul de sânge conservat pentru armata nr.1", condus de Prof. dr. Nicolae Nestorescu. La 12 aprilie 1942 se începe organizarea centrului proiectat, în cadrul companiei sanitare a Spitalului Militar Central. La 6 mai 1942 se face încadrarea cu personal, în frunte cu medicul maior dr. N. Nestorescu, şeful Biroului epidemii din Direcţia sanitară. Primii săi colaboratori au fost: căpitan dr.Matei Bader, dr.Nicolae Urziceanu, dr.Constantin Zilişteanu, locotenent dr. Dan Florin Popescu, locotenent (în rezervă) dr. Sandu Sturza şi căpitan farmacist Petre Ionescu-Stoian. La 24 mai 1942 centrul se instalează la spitalul Z.I. nr.303, din Bucureşti.
Se face propagandă susţinută prin radio, cinematograf, presă, pentru recrutarea de donatori. Organizarea centrului a durat până la 16 iunie 1942, când centrul şi-a început activitatea. După 20 zile de funcţionare se recoltaseră de la 231 de donatori sănătoşi 115,5 litri de sânge, din care s-au distribuit 85,5 l. Sângele ambalat în lăzi izoterme, era trimis la spitalele cu răniţi din Bucureşti, din provincie şi cu avionul, pe front. După ce în 1951, Centrul de Sânge Conservat al Armatei primeşte o schemă de organizare capabilă să asigure o activitate mai amplă, în 1952 este dotat cu aparate de liofilizare a plasmei, primele din ţară. In 1956, Centrul este mutat în localul din str. C.A.Rosetti, unde erau condiţii optime (30% din sânge era destinat transfuziei, 30% pentru plasma defibrinată şi seruri hemotest, iar 40% pentru plasma liofilizată). Metodele de defibrinare ale plasmei pentru transfuzii au fost realizate pentru prima oară la acest Centru, condus de colonel medic Nicolae Urziceanu. În 1959, Centrul este desfiinţat, întreaga schemă de personal militar şi civil, precum şi dotarea fiind înglobate Centrului de Hematologie al Ministerului Sănătăţii. Ulterior, s-a constatat ca o necesitate existenta unei formaţiuni care să se ocupe de recoltarea şi conservarea sângelui în armată, parte componenta a serviciului medical militar. În 1966, se hotărăşte reînfiinţarea Centrului de Hematologie al Armatei; în acest scop în 1967 incepe construcţia actualei clădiri, iar în septembrie 1968 aceasta intră efectiv în funcţiune. Practic incepand cu anul 1968, in Centrul de Hematologie al Armatei a început să lucreze un valoros colectiv condus de către colonel dr. Ionescu Florian, s-au pus bazele unei noi etape în activitatea de recoltare şi conservare a sângelui, având urmatoarele obiective: recoltarea şi conservarea sângelui pentru transfuzii în Spitalul Militar Central şi alte spitale militare la cerere; perfecţionarea metodelor de conservare a sângelui; organizarea serviciului transfuzional la campanie; realizarea de mijloace de recoltare, conservare şi transportare a sângelui în campanie; s-a desfăşurat o rodnică activitate de cercetare în legatura cu prelungirea duratei de conservare a sângelui la temperaturi joase. Pentru reducerea riscului hepatitei post-transfuzionale şi în general a riscului transfuziei cu sânge alogen, Centrul de Hematologie Transfuzionala a introdus autotransfuzia în Spitalul Militar Central. O preocupare de seamă a colectivului centrului a fost eficienţa economică a unităţii; astfel, înca din 1970 s-a trecut la prepararea de derivate din sânge (seruri hemostat, fibrina, trombina), asigurând cu astfel de produse toate spitalele militare din ţară. Ulterior, gama de produse s-a extins, preparandu-se în unitate sau în colaborare cu Institutul Cantacuzino imunoglobulina 10% şi 16%, albumină 5% şi 20% ; aceste produse, îndeosebi albumina în concentratie de peste 5%, s-au bucurat de aprecieri unanime în secţia de arşi, datorită lor fiind salvată viata multor militari. De remarcat că imunoglobulina 16% şi albumina 20% au fost preparate pentru prima dată în ţară, în acest centru. După 1989 Centrul de Hematologie al M.Ap.N. şi-a modificat activitatea, trecând la procesarea modernă a sângelui şi obţinerea de produse din sânge la nivelul standardelor mondiale. Din 1995 Centrul de Hematologie şi-a modificat titulatura în Centrul de Hematologie Transfuzională al M.Ap.N. şi a început o reorganizare structurală după modelul armatelor ţărilor membre NATO. Incepand cu anul 2005, de cand a intrat in vigoare legea 282 privind activitatea de transfuzie, titulatura Centrului a fost modificata în "Centrul de Transfuzie Sanguina al M.Ap.N", fiind situat pe Strada Mircea Vulcănescu, nr.88.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/09/monumente-ale-eroilor-buzoieni-comuna.html
-->
Răspunsuri