Cazinoul Devideki este o veche și masivă clădire din municipiul Timișoara, cu statut de monument istoric, situată în Cartierul Iosefin, pe Strada Sfânta Maria, la nr.2. La începutul secolului al XX-lea, Clubul Social din Iosefin-Elisabetin, care funcționa din anul 1897 în Palatul Fondului Orășenesc de Pensii din Piața Kuttl (actuala Piață Alexandru Mocioni) decide să-și construiască o clădire proprie.
Profitând de ridicarea interdicției de a construi în zona din jurul cetății Timișoara (anul 1892) se decide construirea noului edificiu pe două loturi aparte cumpărate pentru suma de 14575 de coroane:
- Piața Sfânta Maria (Hunyadi utca), azi Bulevardul 16 Decembrie 1989
- Strada Horvath Boldizsar, azi Miron Costin
În anul 1902 se obține autorizația de construire a Palatului Cazinoului Ținutului de Sud (Cazinoul Delvideki). Cazinoul a fost construită în anii 1904 - 1905, dupa proiectul realizat de arhitectul Tőry Emil. Edificiul a fost realizat în stilul Art Nouveau (în limba franceză), Secession (în spațiul austriac), Szecesszio (în limba maghiară) sau Jugendstil (în arealul german). Pe lângă cazinou în cadrul clădirii au mai funcționat și Casa de modă Whitehouse, Cinematograful Forum iar în curtea interioară a existat la rând un teatru de vară.
El a functionat in sistemul de club al oamenilor instariti, dar intrarea nu era libera, trebuia sa fii membru ca sa ai acces in cladire. Aici, aristocratia locala se intalnea sa citeasca ziare, sa studieze in biblioteca, să joace cărți, asculta concerte, organiza întâlniri, etc.
După Revoluția din 1989 imobilul adăpostește Institutul Intercultural Timișoara, Sala Lira (Casa de Cultură a Municipiului Timișoara) și spații cu destinație comercială la parterul clădirii. De-a lungul timpului clădirea și-a pierdut mult din decorațiile inițiale iar parterul comercial a fost puternic alterat. Și totuși clădirea a rămas una dintre siluetele importante ale cartierului timișorean Iosefin.
Amplasat chiar în zona de inflexiune a Bulevardului 16 Decembrie 1989 palatul își exercită cu brio rolul de capăt de perspectivă al unei dintre principalele artere ale orașului. Fiind încă vizibil din Piața Mocioni, se remarcă prin zona de colț rotunjită, finalizată la partea superioară cu un elaborat fronton Secession. Analizând mai atent clădirea descoperimn o serie de mascaroni, ornamente antropomorfe și zoomorfe îmbinate armonios cu elemente geometrice, reușit interpretate conform esteticii anilor 1900.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/istoria-jocurilor-olimpice-3.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri