FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – GRĂDINA BOTANICĂ DIN MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA

[Victor Bivolu]

Grădina Botanică din municipiul Cluj Napoca, denumire oficială și completă -  Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universității Babeș-Bolyai, a fost fondată în anul 1920 de profesorul Alexandru Borza și are statut de monument istoric. Întinsă pe o suprafață de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului, grădina botanică a reușit să se dezvolte în timp atât ca și un obiectiv turistic clujean cât și ca important spațiu didactic și științific.

Grădina conține peste 10000 de specii de plante din toate colțurile lumii. Printre atracțiile grădinii se numără Grădina japoneză (o grădină în stil japonez cu un pârâu și o căsuță în stil japonez), Grădina romană cu vestigii arheologice din vechea colonie romană Napoca, printre care și o statuie a lui Ceres, zeița cerealelor și a pâinii, alături de plante cultivate care domină agricultura contemporană românească.

Marea Unire a adus cu sine naționalizarea universității clujene, după ce corpul profesional preexistent a refuzat să recunoască dreptul de control al statului roman și să participe la activitatea universității. La 12 mai 1919, o comisie de 14 specialiști ardeleni a fost delegată de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei să preia inventarul mobil și imobil al Universității.

Pentru instituțiile cu profil biologic a fost delegat Alexandru Borza care a rămas din acest moment la Cluj. În anul 1920 el elaborează planul Grădinii împreună cu Kornél Gürtler. Acesta prevedea numeroase lucrări de organizare, lucrări care au început în toamna aceluiași an sub conducerea doctorului Onisifor Ghibu.

Pentru asigurarea apei necesare s-a construit, în paralel, o rețea de apeducte care se alimenta dintr-un castel de apă propriu ce primea apa din rezervorul de beton al grădinii în care se varsă pârâul Țiganilor. S-au creat drumuri, cărări și poteci, care au fost pavate și pietruite în parte, iar altele acoperite cu nisip.

S-au construit 6 răsadnițe de beton și 12 de lemn, 2 florării de zid și lemn, o casă mare de iernare pentru plantele mediteraneene, cu încălzire centrală și apă caldă, la care s-a atașat și mica seră de fier mutată din grădina veche. Totodată se mută și șopronul mare de rechizite și atelierul de tâmplărie, după ce în altă parte a curții se ridică un mic șopron-garaj pentru vehiculele Grădinii și s-a refăcut în același timp grajdul pentru cai.

Au fost totodată reparate sau reconstruite locuințele pentru personal: s-au construit noi clădiri administrative, cum ar fi căsuțele pentru portar de la cele 2 intrări principale, s-au făcut împrejmuiri de sârmă sau scândură pe o lungime de peste 400 metri, cu porțile și portițele necesare. Întreaga parte tehnică grădinărească a acestor lucrări de creare a unei Grădini Botanice noi a fost executată de către C. Gurtler, ajutat de un personal devotat în frunte cu grădinarul șef Gheorghe Filip.

Planul grădinii fiind alcătuit de un botanist, iar nu de un arhitect și fiind totodată pus în practică sub conducerea tot a unui botanist, întreaga Grădină Botanică este în primul rând o expresie a conceptelor botanice în materie de clasificare a plantelor și de fitogeografie, iar nu un parc public artistic. Până la acest moment Grădina nu fusese una publică.

Dat fiind progresul deosebit al stadiului amenajărilor, conducerea Grădinii Botanice hotărăște că este momentul să o deschidă și pentru public. Astfel la 25 iunie 1925, directorul a invitat reprezentanții ziarelor locale și naționale, prezentându-le Grădina și explicându-le istoricul organizării ei.

Toate ziarele au scris în edițiile următoare despre frumusețea și scopurile științifice ale acestei instituții realizată într-o perioadă atât de scurtă de către administrația românească.

În 1960 au fost date în folosință serele noi ale grădinii cu cele 6 compartimente. În perioada 1963 – 1964 s-au asfaltat principalele alei ale grădinii, s-a consolidat lacul din Grădina Japoneză și înlocuit gardul împrejmuitor din lemn cu unul nou, de beton. După 1986 au fost desfășurate o serie de lucrări de refacere a fundului lacului Grădinii Japoneze și a canalizării acestuia.

Lucrările nu au fost încă finalizate din lipsă de fonduri, la momentul actual lacul fiind desecat. Din 1997 până în prezent s-a inițiat un program de reparații al complexelor de sere, la Institutul Botanic, s-au asfaltat alei și s-a modernizat iluminatul public.

La o parte din alei li s-a schimbat pavajul din asfalt cu unul nou, mult mai estetic. Lucrările au fost derulate însă cu greutate, fondurile disponibile nefiind nici pe departe suficiente.

Pentru a crea condițiile cele mai propice plantelor a fost realizată o împărțire a spațiului în mai multe sectoare:

• Sectorul ornamental- Aici sunt cultivate zeci de specii a câtorva sute de plante lemnoase și ierboase care încântă vizitatorii de-a lungul întregului an în zone cum ar fi Grădina Japoneză, Rosariumul și Grădina Mediteraneană;
• Sectorul fitogeograficconține o colecție de plante aranjate în funcție de asociațiile lor naturale;
• Sectorul sistematic- un mare număr de specii grupate pe familii, care la rândul lor sunt dispuse după ordine și clase, din punct de vedere filogenetic;
• Sectorul economiceste format dintr-o serie de plante cultivate pentru utilitatea lor industrială/economică, cum ar fi cocotierul sau palmierul de ulei;
• Sectorul medicinal- plante cunoscute datorită proprietăților lor medicale și curative.

De-a lungul timpului grădina a reușit să dezvolte relații de colaborare cu peste 450 de instituții similare din peste 80 de țări, în domeniul botanicii. 

Grădina a devenit unul dintre membrii fondatori ai Asociației Grădinilor Botanice din România, iar în incinta sa se află Institutul Botanic al Facultății de Biologie și Geologie, care cuprinde o serie de instituții culturale și științifice.

Grădina editează, în același timp, o serie de publicații prin care își promovează activitatea:

• Catalogul de Semințeeste o publicație anuală prin care instituția clujeană realizează schimburi de semințe cu peste 500 de instituții botanice de pe tot globul. În acest fel Grădina obține specii noi de plante pe care le adaugă colecției sale.
• Revista „Contribuții Botanice”conține lucrări științifice din domeniul botanicii.
• Revista „Flora Romaniae Exsicca”este o publicație prin care Grădina Botanică realizează schimburi de material de herbar cu alte instituții botanice din lume.

Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul;

http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/03/monede-euro-comemorative-luxemburg-1.html

ÎȚI MULȚUMESC!