Măneciu-Pământeni este un sat de 1632 locuitori al comunei Măneciu din județul Prahova. Localitatea apare menționată în cadrul Săcuienilor pe harta Țării Românești, întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700. Dintre satele comunei este cel mai vechi, înființat fiind în anul 1632 de postelnicul Mănică, stabilit în zonă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, el constituia o comună care avea 1777 de locuitori, o școală înființată în 1889 în care învățău 30 de elevi (din care 2 fete), 2 mori, 2 pive, un fierăstrău și o biserică ortodoxă datând din 1841. Comuna a fost comasată în 1968 cu comuna Măneciu-Ungureni.
Măneciu este o comună din județul Prahova, compusă din satele: Cheia, Chiciureni, Costeni, Făcăieni, Gheaba, Măneciu-Pământeni, Măneciu-Ungureni (reședința), Mănăstirea Suzana și Plăiețu. Comuna Măneciu este situată în depresiunea omonimă, la poalele sudice ale munților Ciucaș, pe valea râului Teleajen. Este străbătută de șoseaua națională DN1A, care leagă Ploieștiul și Vălenii de Munte de Brașov prin Pasul Bratocea. Pe teritoriul său se află capătul de linie al căii ferate Ploiești Sud – Măneciu, pe care este deservită de stațiile Măneciu-Pământeni și Măneciu (capătul de linie). În zonă se află și o hidrocentrală cu putere de 10 MW dată în folosință în anul 1989, pe râul Teleajen, având un lac de acumulare cu o suprafață de aproximativ 2 km², situat în spatele Barajului Măneciu. La recensământul din anul 2011, comuna Măneciu număra 10331 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 11224 locuitori), dintre care: români – 97,33% și restul – necunoscută sau altp etnie. Componența confesională a comunei astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși - 96,21% și restul – nedeclarată sau altă religie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționau două comune diferite, aparținătoare de plaiul Teleajen al județului Prahova. Comuna Măneciu-Ungureni cuprindea satele Gheaba, Făcăeni, Valea Largă, Chiciureni, Plăiețu și Teleajen (vechea denumire a satului Cheia), toate înființate de mocani transilvăneni din zona Săcele, refugiați peste graniță. Comuna Măneciu-Pământeni era mai veche, fiind înființată în 1632 de postelnicul Mănică.În anul 1968, comunele au fost reunite într-una singură, arondată reînființatului județ Prahova, preluând și satul Costeni de la comuna Izvoarele. În comuna Măneciu se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: Mănăstirea Cheia (1782) și Mănăstirea Suzana (1740). În afară de aceste două monumente istorice reprezentative în comună sunt alte 12 obiective arhitectonice de interes turistic: casele Gheorghe Neagu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Ion Baciu, Elena Cârstocea, Ion Savu, Eugenia Prunuță (sfârșitul secolului al XIX-lea–începutul secolului al XX-lea), Sevasta Munteanu (începutul secolului al XX-lea) și casa cu prăvălie Nicolae Matei (1926) din Gheaba; casele Gheorghe Angelescu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și Ion Popescu (sfârșitul secolului al XIX-lea–începutul secolului al XX-lea) din Măneciu-Pământeni; casele Ioana Badea, Neonila Pisu (sfârșitul secolului al XIX-lea–începutul secolului al XX-lea) și Maria Ionescu (începutul secolului al XX-lea) din Măneciu-Ungureni. Alte atracții turistice ale comunei sunt: Muzeul flori de mină, Barajul de acumulare, Biserica Sfântu Ioan din satul Gheba, Biserica Sfântu Nicolae din Măneciu și Biserica Adormirea Maicii Domnului din Măneciu-Pământeni.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/maldive.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri