Școala superioară de fete din municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș, denumire actuală - Liceul Taraș Sevcenko, este o unitate de învățământ de tradiție, cu o bogată istorie, ce este situată în Piața Libertății, la nr. 22. Ea și-a început activitatea în anul 1861, grație perseverenței d-nei Leöwey Klara, cea care a luptat pentru educarea fetelor. După nici un an de activitate școala este închisă de forurile superioare, fiind redeschisă doar în 1870, la intervenţia prefectului Iosif Man de Şieu şi a soţiei acestuia, baroana Sztoika Mária, sub titulatura de “Şcoala Superioară de Fete Elisabeta”. Școala a acceptat fete fără îngrădire religioasă sau socială. Pentru început școala avea cinci clase, dar după 1877, la ordinul ministrului învăţământului şi cultelor, Trefort Ágoston, şcoala se organizează în patru clase superioare şi două pregătitoare, astfel îmbunătaţindu-se calitatea educaţiei oferită în cadrul instituţiei.
Clădirea a fost construită în secolul al XVII-lea în stil baroc, și a găzduit inițial sediul Administrației Zootehnice a Comitatului Maramureș. După ce a devenit clădire de școală și au fost aranjate clasele a rămas școală până astăzi. Clădirea a fost modificată de mai multe ori, înfățișarea actuală a fost dobândită în anul 1901 primind înfățișare art nouveau. Școlile au avut denumiri după regim și directive. Deasupra intrării principale se putea observa stema ţării, înconjurată de lauri şi anul reconstrucţiei (1901), alături de inscripţia: “Şcoala regală maghiară Superioară de Fete”. În perioada interbelică ea a fost redenumită Liceul de fete “Domniţa Ileana”. Acum este Liceul Taraș Șevcenko (poet ucrainean) cu predare în limba ucraineană. Populaţia de etnie ucraineană, din zona maramureşului istoric, este datată, în ordine cronologică, încă din secolul al XV-lea, pe valea Ruscovei, a Ronei şi a Tisei.
Liceul ucrainean din Sighetu Marmației s-a înființat prin Legea 86/1944 , care permitea folosirea limbii materne în administraţie, învăţământ şi justiţie. La început liceul a avut doar 22 elevi. În anul şcolar 1949/1950 se infiinţează şi Şcoala Pedagogică ucraineană în acelaşi sediu, iar in toamna anului 1950 cele două secţii, teoretică şi pedagogică, vor funcţiona sub denumirea de Liceul ucrainean Taras Şevcenko. Perioada de funcţionare a fost scurtă, de doar 10 ani, cele două sectii fiind arondate în anul 1960 celor două licee cu predare în limba română din oraş, secţii care nu vor avea o continuitate de predare în limba ucraineană de-a lungul anilor. Liceul cu predare în limba ucraineană a fost reînființat în toamna anului 1997, numărând 198 elevi și 21 cadre didactice. Astăzi Liceul ucrainian Taraș Sevcenko îşi conturează calea, fiind intens preocupat de propria imagine, de poziţia şi de rolul său în comunitate, rămânând un pilon de bază pentru cultura, tradiţia, obiceiurile şi civilizaţia ucraineană din România.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/08/bystrzyka-klodzka-polonia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri